Un vis
Tu, expresiva ca-ntotdeauna, cu zambetu-ti diafan al ochilor ca marea si cu arcuirea surasului fetei ce ma electriza, parca chemandu-ma prin incantatii vibratile nedeslusite total, dar care totodata ma si calmau profund. Ca si cum furnicaturile emotiilor ma afundau intr-o liniste deplina!
Mergand unul langa altul aveam senzatia ca esti o adiere de vant, un vis ireal venit din povesti nemuritoare, comportandu-se in general 'bine' cu mine. Asa te vad in orice timp, contemplandu-mi amintirile si cand imi este bine, dar mai ales cand nu, pentru ca cel mai crunt mi se zvarcoleste sufletul cand mi-este dor, iar atunci imi folosesc cel mai bine mangaierea amintirilor. Si cum sa nu-mi fie dor pe cand a fost atat de frumos ori inca mai este?! Amintirile imi fac bine, dar cumva si rau, insa de-un rau necesar!
Barca
In treacatul mainii tale cautam s-o ating, urmarind in permanenta traiectoria ei, oarecum insistent. Tu la fel ma urmareai, dar parca vrand ca eu sa nu stiu. Cand iti prindeam mana o retrageai, oricat as fi incercat eu s-o strang, desi stransoarea nu putea fi foarte stransa. La un moment dat am renuntat si cum nici nu mai dadeam importanta aparenta, atunci mainii tale parca i s-a facut mila si a venit de a impresurat-o pe a mea. Ce gingas, o mana micuta vrand s-o impresoare pe a mea! Zambeam ganditor si m-am uitat atunci la tine. Tu cu ochii-ti ai suras cu subinteles. De multe ori spui ca nu intelegi, dar uitandu-ma la tine observ ca neintelegerile tale se refera la o alta dimensiune, iar in acele momente chiar nimic n-ar mai fi de zis si tac, dar aceasta din pacate dupa o insiruire lunga de cuvinte far-de-nteles pentru tine.
La un moment dat, imi aduc aminte, ca te-ai desprins de langa mine si-ai inceput a fugi pe nisipul ud de apa marii ce se prelingea pe tarm cat de mult putea inainta in virtutea inertiei valurilor. Urmarindu-te pas cu pas, am constat ca te opresti langa o barca acostata la mal, aflata la vreo 20m, ce parca-si astepta stapanul. Fara prea multe ganduri, sarisei deja in ea. Ce m-ai mai facut sa rad de acel 'tup' al tau in barca! Apropiindu-ma, ti-am atras atentia ca unui copil, ca nu-i voie si ca putea fi a oricui de pe plaja. Insa, nici nu vroiai sa auzi, ce sa mai si intelegi. Atunci ma aplecasem si te-am luat in brate, apoi lasandu-se ti-am retinut doar mana din mers. Incepuseram de mult sa mergem si parcurseseram o distanta considerabila mai mult de vreo 10m, cand deodata te-ai intors fugind si parca sarind iar in barca de la distanta, tup! M-am reintors si eu zambind, uitandu-ma in fixarea ta strengareasca acompaniata de bujorii de acum foarte fermecanti! Chiar foarte fermecatori erau si sunt si acum cand imi amintesc. Incantarile-n valuri mi-au dat fiori placuti, ce-i simteam pe sira spinarii, dar arcuindu-ma drept si relaxandu-mi de fapt tot corpul - era ceva profund in acea simtire! Te luasem iar in brate, cufundat in privirea ta fixista. Ma intrebam: "oare chiar aceasta o fi vrut?". Asa as fi putut si vrut sa te duc mult timp de acolo, ca parca erai si mai cuminte asa, nicicand ne-mai-dorind sa zici ceva. Dar nu, am simtit la un moment dat impingerea ta cu mainile surprinzator de puternice, iar tot pe tacute, ajungand cu picioarele pe pamant, ai rupt-o la fuga inapoi. Impresionante si interesante mistere a ceea ce vroiai tu!
Iar m-am intors si iar vroiam sa te iau in brate, dar strasnic te-ai mai prins si nu vroiai sa-ti mai dai drumul de acolo. Deodata aud langa mine ca cineva vorbea, spunand: "puteti merge cu ea!". Ma uit la tine intrebator; "tu asta iti doreai?". Si tot la fel imi raspunzi... Dau mana cu domnul si incep a inpinge barca in apa, ori atunci cand era cu totul in apa sar si eu in ea, imediat 'intinzand' vaslele pentru a ma strecura printre oamenii din apa.
Unic inger
In fata mea te aflai ca acel unic inger dalb, imbracata intr-o rochie alba voalata, cu pletele-ti rasfirate, purtate de vantul ce le invaluia. Valurile usoare ale marii iti acompaniau si ele cantecul de dor, scanteiind lumina soarelui in clipite. Tu expresiva ca-ntotdeauna, cu zambetu-ti diafan al ochilor ca marea, cu arcuirea surasului fetei ce ma electriza, parca chemandu-ma prin incantatii vibratile nedeslusite total, dar care totodata ma si calmau profund, ca si cum furnicaturile emotiilor ma afundau mai mult intr-o liniste deplina! Erai in fata mea ca o pata de lumina eterna ce-mi incununa viata, mai puternica decat insasi lumina soarelui scaparata de valuri, ma incantai privirii asa cum stateai in pupa barci pe care o lasasem in valtoarea valurilor. Vaslele stateau si ele in bataia vantului, contemplandu-te parca in ton cu mine, caci doar imi lasam mainile sa se sprijine de cozile lor. Astfel unde dorea mareea putea duce barca, ce se lasa impinsa usor de valuri molcome, asa cum ma lasasem si eu cuprins de marile-ti verzi, ea fiind alintata de apa ce parca trecea in val pe langa ea, eu in schimb ma cufundam in valurile verzi-cristaline ale ochiilor tai, scaldadu-ma in ei in toata splendoarea minunatiilor pe care ii aveau si inca ii mai au.
Tu
Zambeai cuprinsa de fascinatia intrebarii iscate fata de starea mea contemplativa prin care te admiram, insa o respectai si nu spuneai nimic. La un moment dat te-ai intors pe-o parte, intinzandu-te peste bordajul tribord si-ai inceput a te juca cu micile valuri ale marii ce treceau nestingherite pe langa barca. Ne aflam atat de aproape unul de altul nu ca altadata, ori nu ca-ntotdeauna, dar totusi simteam o imensitate, un infinit induiosator si scump, de altfel foarte linistitor... Nu aveam acum, in orice caz, chinul distantelor pe care cateodata nu-l puteam stapani...
Tu, printre acele mici si dulci miscari ludice prin care alintai micile valuri, iti mai transferai ochii de la ele la mine, intelegand parca tot nici nu doreai sa strici placerea admiratiei, totodata dar aveai si tu gandurile tale sirete pe care eu cateodata nu le desluseam. In acele momente de nedeslusiri si penumbre, imi venea 'schimbul' maniei de a vorbi si de a face supozitii precum c-ar fi una sau alta, atunci insa nu. Imi placea atat de mult starea aceea, incat surasul tau misterios ma fascina si mai mult! Cum imi puteam lasa prada prabusirii insusi fascinatia-mi?!
Valurile
In ton cu gandirea-mi parca, un val mai mare a inclinat barca, tu intrand cu mana in apa pana la cot in partea inclinata a barcii, iar parca pentru a te razbuna ai inceput a lua apa in palma facuta palnie, pentru a arunca umiditate pe mine. Eu cufundat inca in ganduri nu sesizam ce ma pastea, fiind totusi napadit de multe si consistente picaturi vizibile. Tu ca intr-un spasm nebunesc parca, cum ma vedeai asa supus cumva, radeai de te prapadeai, dar si mai puternic ma stropeai. Ma imbaiam interior dfe fericire la randu-mi, vazand acest val de bucurie si-mi placea la nebunie, insa si percepeam cum ma patrunde racoarea apei odata cu a brizei inca reci pentru acel timp de mai, dar pe care-l simteam mai bine ud fiind.
De aceea, pentru a compensa usoara iesire a caldurii din corp, trebuia s-o produc in interiorul meu nedefinit atunci... M-am arcuit imediat spre spate ca un resort luat de val, introducand rapid vaslele in apa, am inceput sa trag cu putere inspirata de ele, finalizand miscarea cu iuteala imperios necesara de a porni barca sa inceapa a inainta. Dupa care introducem iar vaslele in apa, trageam din nou cu putere, apoi la fel spre finalul iesirii lor din apa acceleram miscarea, facand ca barca in acel moment sa inainteze mai rapid . Venind aceasta inertie a barci ca un soc, te-ai intors fara sa vrei lipindu-te rapid de bordajul pupei. Ori, ceea ce mi-a ramas mai pregnant in minte, ca o vesnica si memoriabila aventura, au fost chiar acei ochi mari pe care i-ai facut in acel moment dulce. Tu cam intotdeauna esti asa, niciodata vreo mare/mica farama de suparare venind sa te cotropeasca pentru multa vreme, ca si dupa ce te-ai sprijinit strasnic de ambele bordaje, ai reinceput sa razi strengareste si exploziv. Radeai in cascade, frumos si coplesitor de molipsitor! Mie toate imi dadeau aripi si forta de a vasli, dragostea ta mi-era forta!.. iar, barca incepuse a zbura peste valuri, intr-un traseu sacadat totusi, datorita atat a timpilor morti, cat puterii vaslelor cu care era impinsa, intensificate spre finalul traiectoriei lor din apa, mai cauza miscarilor produse de valuri ce acum exercitau o forta sporita, deja contrariate oarecum, dar si din cauza miscarilor mele mecanice. Barca zburda acum peste valuri, datorita dragostei noastre!
Un articol de: Valerian Mihoc
Postat de: Redactor-Colaborator Joi, 07 Februarie 2013
ganduri, despre iubire, despre dragoste, mesaje de dragoste
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
- Beneficiile otetului de mere: utilizari in bucatarie si sanatate
- Secretele unei petreceri reusite: 5 reguli de care sa tii cont
- Tipuri de saltele pentru anumite categorii de oameni si/sau obiceiuri de dormit
- Sanatatea cerebrala: care sunt investigatiile care ajuta in evaluarea acesteia?
