Poveste
Iubirea incepe acolo unde oamenii traiesc unii pentru ceilalti si nu se termina niciodata...
Iubirea ar trebui sa fie inteleasa altfel
Iubirea e de fapt sentimentul care nu are limite in timp sau spatiu. Sau care ar trebui sa nu aiba, cel putin. Iubirea ar trebui sa fie ca un abur, ca un "ceva" ce exista in tine indiferent unde esti, cand esti...cat esti. Nu distanta ar trebui sa fie conditia iubirii. Nici timpul si nici alte limite exterioare. Ar trebui ca totul sa se desfasoare in noi... sa existe.
E oare asta iubire (adevarata)?
Oare ne iubim daca dragostea noastra se opreste acolo unde incepe distanta? Numai copiii pot crede ca timpul si departarea distrug iubirea. Ea nu poate fi distrusa, pentru ca exista in noi si daca e iubire adevarata va exista etern. Sentimentele adevarate nu se degradeaza. Doar obisnuinta piere...
Cred ca sufletele care traiesc unul pentru celalalt o vor face totdeauna. Cele intre care nu exista o conexiune, se vor desprinde cu cea mai mare usurinta si la o distanta de o strada.
In jur sunt oameni care se iubesc. Ieri dimineata credeam ca nu...aseara mi s-a dovedit ca exista. Ma bucur si in acelasi timp imi doresc sa nu fi existat. Mi-ar fi fost mai usor sa accept asta decat sa-mi dau seama ca noi nu o traim...
Postat de: Sorina-Corneanu Luni, 17 Ianuarie 2011
poveste, iubire, suflete, limite in iubire
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
