Cand nu ne vorbim
Mi-au inghetat atatea cuvinte pe buze.
Te privesc, ma doare si as vrea sa-ti vorbesc, dar nu mai am curaj.
L-am pierdut atunci cand te-am pierdut pe tine din cauza cuvintelor. Cand am aflat ca te pot pierde atat usor pentru niste cuvinte spuse.
te privesc si-mi stapanesc atat de greu plansul de fiecare data cand sunt in prezenta ta. Mi-ar placea sa-ti pot spune tot. Dar tac. Tac pentru ca stiu ca te-as pierde. Ce absurditate. Te-am pierdut oricum. Esti pe langa mine numai ca forma. Sufletul tau e altundeva. Mintea ta nu mai e aici. Sentimentele tale nu mai exista. Ce sa mai pierd? Ce ma tem ca as putea pierde? De ce ma tem sa mai vorbesc? De cate ori ma uit la tine as vrea sa te intreb atatea lucruri. Pe o foaie, ca la un test as vrea sa le raspunzi. Mi-ar fi mai clar. Verbal.. ne pierdem in cuvinte.
De cate ori te privesc am cuvintele invalmasite si mi-e teama sa le rostesc.
Ma gandesc cum.. pana ce-mi dau seama ca nu pot fi spuse altfel decat direct, iar tu directetea nu o admiti. Nu exista normalitatea in teama de a comunica. Intre doi oameni care nu au incredere sa-ti vorbeasca sau care se tem sa vorbeasca, nu exista iubire.
Asta e una din acele intrebari. Tu ma iubesti? Ma mai iubesti? M-ai iubit vreodata? As vrea sa cred ca da. Cred ca da. Acum nu mai stiu ce e.. asta as vrea sa te intreb deseori. Nu o fac pentru ca ar fi o situatie destul de greu de suportat pentru amandoi. Tu n-ai putea raspunde, iar pe mine m-ar durea linistea sau raspunsul tau. Prefer sa tac pentru ca mi-e teama sa vorbesc. Cu toate astea, am o nevoie de a vorbi asa cum am nevoie de aer.
E liniste.
Linistea e la moda acum. Ti-e teama sa faci fata acestor doua cuvinte, alt motiv nu vad. Ti-ai propus sa distrugi tot ce simteai si te-ai retras miseleste pana ce tu ai fost bine. Nu te-ai gandit la impactul acestei situatii asupra mea. Ti-ai dat timp sa te retragi. Eu n-am avut timp nici sa inteleg. Nu mai conteaza. Ce multa liniste e intre noi. Se sting cuvintele, glasurile noastre, sperantele, visele toate si...incet -incet cate o lumina in jur. E liniste. Si se intuneca. Eu nu vreau totusi sa-ti dau drumul la mana. Daca si tu vrei sa mergem mai departe, da-mi mana. Te voi scoate eu din bezna. Daca nu vrei, eu dupa tine am incetat sa mai vin... am inaintat mult prea mult...singura!
Am dormit prea mult. Acum ma trezesc si plec de dimineata pe un drum lung pana la noapte. Tu ramai si dormi in continuare!
Postat de: Sorina-Corneanu Miercuri, 16 Martie 2011
cuvinte, poveste, iubire
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
