Zburam fara sa stiu
Zburam fara sa stiu ca aveam la sold
Doua perechi de aripi frante.
Imitam zborul unui inger spre inima cerului.
Cadeam apoi invaluindu-mi trupul
Cu piele aspra ce-mi alunga somnul.
Cu picioarele pline de rani
Desenam in nisip
Urmele neobisnuite ale sfintilor,
Rugandu-ma pana ce urmele
Incepeau sa miroasa a mir :
« Vreau paharul meu de apa vie,
Apa din care sa nu mai insetez vreodata.
Spuneti-mi voi sfintilor,
Unde sa gasesc ?
E drumul greu si nu pot inainta in arsita mare ».
Trombe de praf mi-au inghitit insa raspunsul.
Trist caut acum drumul inapoi
Despicand burta chitului
Ce m-a adus de pe mare in desert…
Postat de: Ioana-Nastase Miercuri, 02 Februarie 2011
Etichete pentru acest articol:
poezii, versuri
S-ar putea sa va intereseze si:
Poezie din Franta, dar cu gandul la Romania. [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
O poezie de dragoste, ca la prima indragosteala, cu fluturi in stomac. [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Veni-va vremea cand cusururi numai
ai sa-mi gasesti (dar oare va veni?)
iubirea ti se va [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
Au batut toti demonii la usa mea.
Toti mi-au muscat avid
Din anii tineri,din anii batrani,
Din [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Nu lasa intunericul acesta sa ma invaluie straine… [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Sunt la capatul unei lumi si inceputul alteia. [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Sunt la un pas de fericire imi spuneam,
Indragostindu-ma de papusi mari cu ochii de [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
tendinte in online
recomandari
articole [cele mai...]
