Zburam fara sa stiu
Zburam fara sa stiu ca aveam la sold
Doua perechi de aripi frante.
Imitam zborul unui inger spre inima cerului.
Cadeam apoi invaluindu-mi trupul
Cu piele aspra ce-mi alunga somnul.
Cu picioarele pline de rani
Desenam in nisip
Urmele neobisnuite ale sfintilor,
Rugandu-ma pana ce urmele
Incepeau sa miroasa a mir :
« Vreau paharul meu de apa vie,
Apa din care sa nu mai insetez vreodata.
Spuneti-mi voi sfintilor,
Unde sa gasesc ?
E drumul greu si nu pot inainta in arsita mare ».
Trombe de praf mi-au inghitit insa raspunsul.
Trist caut acum drumul inapoi
Despicand burta chitului
Ce m-a adus de pe mare in desert…
Postat de: Ioana-Nastase Miercuri, 02 Februarie 2011
poezii, versuri
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Atacurile de panica si anxietatea. Cum le depasim?
- Reduceri de zeci de mii de lei la abatitoare performante, in regim outlet!
- 7 lucruri de care ar trebui sa scapi atunci cand iti decorezi casa
- 5 facilitati oferite de stat, de care poti beneficia pentru firma ta
- Cauti idei de depozitare la exterior? Dulapul pentru gradina este solutia de care ai nevoie!