Nu lasa intunericul, straine…
Nu lasa intunericul acesta sa ma invaluie, straine…
Stelele reci imi ingheata trupul si sufletul
Sunt pastorul ce si-a pierdut turma.
S-a ratacit cautand-o pe marginea prapastiei
Nu stiu drumul inapoi.
Tremura pasii mei prin hatisurile ce ascund haul
Unde e turma mea rara ?
Spaima isi canta muzica aproape de urechile mele.
Inchid ochii..simt stanca cum imi inteapa picioarele
Apoi se pravale in gol
Tragand dupa sine umbra-mi
Ca pe o haina zdrentuita..
Postat de: Ioana-Nastase Vineri, 17 Septembrie 2010
Etichete pentru acest articol:
poezii, ganduri
S-ar putea sa va intereseze si:
O poezie pentru toate fetele care au decis ca este timpul sa slabesca. Spor la slabit! [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Multa lume si-ar dori
Sa scriu iarasi poezii,
Dar ma-ntreb v-ati informat
Cu mine ce [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Te asemeni unui zbor de fulgi de nea,
Aievea-mi icoanei de-nchinaciune a mea,
Si-a celor [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
Psihologia nu este punctul meu forte, insa, la 30 de ani imi analizez cu luciditate viata. Imi [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Au batut toti demonii la usa mea.
Toti mi-au muscat avid
Din anii tineri,din anii batrani,
Din [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Ne place sau nu, situatia economica actuala extrem de sumbra ne afecteaza nu numai buzunarele, ci [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Zburam fara sa stiu ca aveam la sold
Doua perechi de aripi frante.
Imitam zborul unui inger spre [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
tendinte in online
recomandari
articole [cele mai...]
