Poezii de Anna Akhmatova
De Anna Akhmatova am inceput cu totii sa aflam destul de recent. Poeziile ei sunt minunate, cu substrat adanc si mesaj puternic, dedicate in special persoanelor emotive, sensibile si iubitoare de sentimente nobile.
De aceea, m-am gandit ca multe dintre voi s-au regasit macar o data in viata in versurile ei si vreau sa vi le aduc la cunostinta.
Valul des mi-ascundea disperarea
Valul des mi-ascundea disperarea,
Fata palida, ochii fierbinti...
Cu tristetea-mi imensa ca marea
Am sfarsit prin a-l scoate din minti.
Si s-a dus pe o noapte cu luna –
Gura strinsa-ntr-un strimbet amar.
Am fugit dupa el ca nebuna,
Sa-l ajung linga poarta macar.
I-am strigat : «Numai eu sunt de vina.
Am glumit; daca pleci, voi muri!»
Mi-a raspuns cu o voce straina,
Surizind: «Vezi ca-i vint. Vei raci!»
Am si uitat cum se zambeste ...
Am si uitat cum se zambeste,
De ger, mi-s buzele de iasca.
Murit-a inca o nadejde,
Un cantec nou o sa se nasca.
Un cantec care, fara voie,
Imi va porni spre judecata ...
Iubirea, insa, n-are voie,
Cand stie a canta, sa taca.
Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata
Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata
Nici dulce vin, nici apa de izvor.
Saruturi n-mo schimba in zori ; o data
Nu vom privi amurgu-odihnitor.
Ti-e aer soarele, si mie luna,
Dar dragostea ce-o respiram e una.
Un altul ma-nfasoara-n gingasie,
Cu rasul ei, o alta te-a legat,
Dar spaima ta imi apartine mie
Si tu, de boala mea esti vinovat.
Mai dese intalniri nu vom avea,
Caci linistea ni-e data doar asa.
Suflarea mea in stihul tau e treaza,
Doar glasul tau rasuna-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cuteaza
Nici om sa se atinga si nici zeu.
Si dac-ai sti, acum, ce dragi imi sunt
Aceste buze cu miros de vant !
Esti singur azi si-mpovarat de tine ...
Esti singur azi si-mpovarat de tine,
De slava si de visuri despartit,
Dar ai ramas iubitul pentru mine,
Cu cat mai trist, cu-atat mai indragit.
Bei vin mereu, ti-s noptile murdare,
Mai stii daca traiesti cu-adevarat ?
Si ochii-ti verzi cu zvarcoliri de mare
Marturisesc ca pacea n-ai aflat.
Invoca moartea inima-ti nebuna,
Afurisind al soartei pas greoi,
Si vantul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrari si rugi, puhoi
Spre tine iar, cum pot sa viu fierbinte ?
Sub cerul pal, aici, in tara mea,
Stiu doar sa cant si sa-mi aduc aminte,
Tu nici macar atat nu cuteza !
Tristeti sporind, trec zile fara veste ...
Ce rugaciuni de dragul tau sa fac ?
Iubirea mea atat de mare este,
Ca n-ai putut nici tu sa-i vii de hac.
Cantecul ultimei intalniri
Sta pieptu-mi gata sa se franga,
Fara putere, inghetat,
Manusa pentru mana stanga
Pe mana dreapta-am imbracat.
Ca sui un munte, imi paruse,
Si treptele erau doar trei ...
" Hai, mori cu mine ! " toamna-mi spune
Tinandu-mi calea sub un tei.
" Ursitele mi-au fost haine,
Si ma-nselara zi de zi ... "
Raspuns-am trista : " Si pe mine !
Cu tine-odata voi muri ".
Aceasta-i ultima cantare.
Priveam spre casa de candva -
Galbuie si nepasatoare
Lumina-n dormitor ardea.
Postat de: Sorina-Corneanu Sâmbătă, 12 Iulie 2014
poezii, sensibilitate, despre poezii
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
- Beneficiile otetului de mere: utilizari in bucatarie si sanatate
- Secretele unei petreceri reusite: 5 reguli de care sa tii cont
- Tipuri de saltele pentru anumite categorii de oameni si/sau obiceiuri de dormit
- Sanatatea cerebrala: care sunt investigatiile care ajuta in evaluarea acesteia?
