Frunze moarte
Poezii de toamna tarzie.
Cu fiecare gand, eu port o vina
Dar asta-i tot ce am, un gand!
Un zambet cald mi-e-n inima lumina
Si cantec drag-ndeajuns de necuvant.
Inima mea, claviatura alba
Sub mana virtuoasa a iubirii,
Cu frunze moarte-n toamna calda
Imi inveleste patimile firii.
(o poezie de Raluca Burcea)
Postat de: Raluca-Burcea Miercuri, 19 Decembrie 2012
Etichete pentru acest articol:
poezii de toamna
S-ar putea sa va intereseze si:
Da-mi chipul tau, granit senin,
da-mi duhul tau, senina iarba,
în ne'mpacatul meu [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Calatoreste fara incetare
De-a lungul ei
Acompaniata de perla nisipul
În infinit.
[..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Poezii despre mama, cu drag, de 8 martie! [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Din aceasta uimire izvorasc cantecele mele, de Rabindranath Tagore [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
Intr-un vesmant gros de frunze s-a imbracat pamantul, noaptea este mai lunga de la un timp, iar [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Cartea este prietenul nostru din copilarie sau cel putin asa ar trebui sa fie. De la primele [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Primele zile ale noului an. Cu ochii patrunzatori ai mintii rascolesc printre aminitirile si [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
tendinte in online
recomandari
articole [cele mai...]