Ecoul
Ecoul strafundurilor ce infrigureaza
Pe timp de canicula refrigureaza,
Iar intr-un frig nepraznic incalzeste,
Cu soapte dulci inima fragezeste.
Ecoul chemarilor cele ancenstrale,
Profunzimilor mele consacrale
Inspiratia imaginii ce nu sangereaza,
Ca-i tot ce-i respirant si innobileaza.
Ecoul ce nu-l cred de unde vine,
E sinele constient vrand sa colinde,
Prin empatii intre friguri emotive,
Apare in sugestii cu imagini native.
Ecoul ce parca-l aud de prima data,
Isi are imaginea atat de preacurata..
Sta intr-un mit stravechi de fecioara,
Si-ntr-un spirit pezevenchi ce zboara,
Asiduu ajutandu-l spre inaltimi!
Pictura domnului Ion Panduru.( va multumesc!)
Un articol de: Valerian Mihoc
Postat de: Valerian-Mihoc Joi, 27 Februarie 2014
poezii
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza