Despre menirea mamei in versuri
„Ce spui, tu, straine? Stefan e departe;
Bratul sau prin taberi mii de morti imparte.
Eu sunt a sa muma; el e fiul meu;
De esti tu acela, nu-ti sunt muma eu!
Insa daca cerul, vrand sa-ngreuieze
Anii vietii mele si sa ma-ntristeze,
Nobilul tau suflet astfel l-a schimbat;
Daca tu esti Stefan cu adevarat,
Apoi tu aice fara biruinta
Nu poti ca sa intri cu a mea vointa.
Du-te la ostire! Pentru tara mori!
Si-ti va fi mormantul coronat cu flori!“
Fragment din “Muma lui Stefan cel Mare”
Dimitrie Bolintineanu
“Dar n-a fost el!... Sa-l vad venind,
As mai trai o viata.
E dus, si voi muri dorind
Sa-l vad o data-n fata.
Asa vrea poate Dumnezeu,
Asa mi-e datul sortii,
Sa n-am eu pe baiatul meu
La cap, in ceasul mortii!
Afara-i vant si e-nnorat,
Si noaptea e tarzie;
Copilele ti s-au culcat -
Tu, inima pustie,
Stai tot la vatra-ncet plangand:
E dus si nu mai vine!
S-adormi tarziu cu mine-n gand
Ca sa visezi de mine!”
Fragment din “Mama”, George Cosbuc
“Mama, mantuirea ta
E nasterea de fii
Dar de fii curati si vrednici
Pentru ca sa stii
Ca de viitorul lumii
Tu raspunzi mai greu
Mama, nu uita raspunsul
Catre Dumnezeu.”
Fragment din preceasna “Datoria mamei”
Postat de: Raluca-Burcea Marţi, 06 Martie 2012
poezii pentru mama, femeie
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
