Strainatatea i-a furat zambetul
Sunt Maria, o cititoare fidela a revistei si m-am hotarat sa va scriu si eu povestea mea.
In anul 2013 fiica mea cea mica, Cristina, s-a hotarat sa plece in Spania, tarziu spunandu-ne ca ne va lua si micul strengar de 4 ani, nepotul nostru, Dragos. Pentru noi, bunicii, casa a devenit pustie, dupa plecarea lor si ceva din sufletul nostru parca s-a rupt. Au trecut cateva luni de la plecarea lor si cand am sunat sa vedem daca totul este in regula si sa ne auzim nepotul drag, acesta nu a vrut sa vorbeasca cu noi, bunicii care l-am crescut.
Dragos al nostru era trist, chinuit intre patru pereti de dimineata pana seara, fiica mea neputand sa-l inscrie la nicio gradinita din cauza actelor si a birocratiei impuse.
Regimul drastic din tarile straine le interzicea sa scoata copiii din casa, la joaca sau la plimbare intre anumite ore. Copilul era foarte trist, suparat, nu mai zambea si nu voia sa vorbeasca cu nimeni. Dupa 8 luni de strainatate, negasind de munca, fiica mea mi-a adus nepotul acasa. Ajunsi la aeroport sa-i intampinam am fost foarte dezamagiti: Dragos se uita la noi ca la niste straini, nu ne mai cunostea. Nu a durat mult si fiica mea a plecat din nou in Spania, lasandu-l pe Dragos sa avem grija de el.
Am incercat sa-i facem toate poftele, i-am cumparat jucarii si tot ceea ce voia el, dar degeaba. Am mers cu copilul la medicul de familie sa vad ce se intampla cu el, dar Dragos era perfect sanatos. Copilul era perfect sanatos fizic, dar psihic era distrus.
A venit timpul sa-l inscriu la gradinita pentru ca el nu stia sa tina creionul in mana si timpul se scurgea foarte repede. La gradinita noastra din sat am gasit o educatoare cu suflet mare, care mi-a ascultat povestea si m-a ajutat. Acest om minunat - Catalina Sorescu - cu multa rabdare si cu vorba blajina a reusit sa-l faca pe Dragos din nou sa comunice, sa se joace cu copiii, sa participe la activitatile desfasurate. In fiecare dimineata doamna educatoare, isi imbratiseaza elevii, ii saruta parinteste si le destainuie tainele copilariei.
Dorul de mama si acele cateva luni de chin si tristete au fost inlocuite cu iubirea noastra, a bunicilor dornici sa-si vada nepotul fericit. Acum, la aproape un an de gradinita, pe chipul lui Dragos a reaparut acel zambet larg, canta, se joaca, ne iubeste si ne povesteste tot ce face la gradi. De Sfintele Sarbatori de Paste am asteptat cu nerabdare iepurasul cu cadouri, sa mergem la biserica si sa ne punem o dorinta, care in mod sigur se va implini, sa multumim Bunului Dumnezeu ca Dragos este din nou acasa si zambeste.
Strainatatea este o adevarata trauma pentru copiii care raman fara parinti, pentru batranii care isi stiu copiii plecati si nu mai au nicio veste de la ei; ne pleaca copiii pentru bani, pentru a duce un trai mai bun in tara si vin bolnavi pentru ca tara noastra nu le mai ofera niciun viitor. Nu va lasati copiii sa plece, sa traiti experienta pe care am trait-o eu lasandu-mi copilul sa plece cu gandul ca va fi mai bine pentru ca veti avea sufletul plin de durere si regrete!
Un articol de: Anca Dinu
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 20 Aprilie 2015
despre strainatate, efectele strainatatii
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Ghid complet de bijuterii pentru femei: alege piesele potrivite pentru stilul tau personal
- Lentile de contact si protectia ochilor: de ce ochelarii de soare polarizati sunt esentiali pentru sanatatea vederii
- Cum recunosti primele semne ale inceputului de menopauza: simptomele care te pot surprinde
- Cum sa alegi rochia office perfecta pentru evenimentele de afaceri? 9 sfaturi utile
- Materiale si texturi pentru amenajari in stil industrial: ce sa alegi pentru un design autentic
