Jurnal de pe Pluto. A fi singur
La un moment dat imi placea sa scriu scrisori de dragoste, acum insa ma simt teribil de singura. Nu am cui sa scriu. Ceea ce am iubit s-a dovedit o vanare de vant, un vis neimplinit, o himera. Am consumat teribil de multa energie in povestea mea de dragoste, acum este ciudat. Imprejurul meu este doar cenusa, suflu in acea cenusa, se aprinde chiar valvataia, insa de undeva trebuie sa vina si energia pentru a mentine acel foc viu. Ori nu vine...Eu mai am, insa el nu mai are.
Ce inseamna insa a fi singur?
A fi singur inseamna a invata sa te iubesti si eu nu ma iubesc pe mine insami. A fi singur inseamna sa fii intelept si eu nu sunt inteleapta. A fi singur presupune echilibru si eu nu sunt asa. Simt ca el s-a saturat de cuvintele mele, simt ca eu m-am saturat de cuvintele mele. La un moment dat m-am gandit ca unul dintre cuvintele cheie este Acceptarea. Mi-a fost asa usor un timp, dar acum acceptarea pare sa se fi estompat si iar este nevoia de celalalt, teribila, pesimista, chinuitoare. Cum sa fac? Cum sa-mi infrunt singuratatea? Am atata nevoie de dragoste, incat, daca ar fi acum sub forma unui lichid intr-un pahar in fata mea, as bea paharul pana la fund.
Sirena
Ce-ai vrut in povestea asta cu mine? Doar un soi de evadare care s-a dovedit peste puterea ta de a suporta. Este rau sa vezi ca in paradisul unde crezi ca ai ajuns exista copaci cu fructe otravite. Imi spui ca te-au parasit toate femeile cu care ai fost, singur le-ai pus in postura asta, asa cum cred ca si eu m-am lasat dusa de acelasi imbold. Dorinta ta de a te retrage. Nu ma lansez in teoria relatiilor echilibrate, a oamenilor care se iubesc cu adevarat pentru ca eu insami sunt straina de asta. Eu sunt o femeie disfunctionala intrata intr-o relatie cu un barbat disfunctional pentru ca nu se putea altfel. Da, caut drame, asa simt eu ca traiesc. Stii de ce? Pentru ca permanent reconstruiesc ca o obsesie lipsa de iubire pe care am simtit-o mereu, nu ma simt completa decat in relatii in care nu primesc nimic pentru ca asta e esenta mea, asa am fost eu conditionata de experientele mele nefericite. O copilarie cu oameni distanti, o maturitate cu iubiti incapabili sa-mi ofere iubire, indisponibili. Nu ma iubesc pe mine, sunt o fiinta care mereu graviteaza in jurul dorintelor celorlalti, ca un halou, ca un ecou al vesnicei intrebari – Ma iubesti?. De raspuns nu raspunde nimeni, decat ecoul. In poveste, printul sirenei nu s-a casatorit cu ea, ci cu alta femeie, iar sirena de durere s-a transformat in spuma marii. Asa si eu acum, sunt acum ca o spuma a marii. Am facut atatea sacrificii pentru un om care nu vrea sa fie cu mine, pentru un om care are mereu ochii indreptati catre alta femeie, fie si numai pentru ca femeia asta ii ofera liniste si confort. In poveste printul e nevinovat, el nu banuieste suferinta sirenei, iar disparitia ei probabil că il lasa rece. Tu de ce ai suferi? Ai tot ce-ti doresti.
Un articol de: Irina Lazar
Postat de: Redactor-Colaborator Miercuri, 14 Octombrie 2015
experiente, experienta dragostei, despre iubire
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
- Top 5 cauze ale problemelor renale la caini si cum pot fi prevenite prin controale regulate?
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
