Intalnirea de zece ani dupa terminarea liceului
Am absolvit liceul cu ganduri marete. Aveam promisiuni pentru trupul si sufletul meu care erau atent impartasite intr-o ambianta de simplitate si intimitate catorva persoane. Dar timpul mi-a spus alta poveste. Cum de altfel, mereu o face.
Astazi m-am vazut la ochi cu cativa dintre cei cu care am avut emoții tipice liceene noua luni timp de patru ani. Oameni cu care, am crescut din adolescenți in tineri adulti, cu care am pastrat legatura de-a lungul unui deceniu. Desi cu putini dintre ei, legatura este demna de a fi conturata in legatura.
Intalnirea a fost stralucitoare: sampanie, pahare frumoase, suc si prajituri, in fundal ruland poze din acei ani si muzica ambientala. Am stat intr-un dreptunghi, iar diriginta ne-a urmarit fiecare minuscula actiune, iar eu i-am copiat imediat miscarea.
Am vazut chipuri pe care mi le amintesc vivid din acea perioada de liceu, iar expresiile lor se schimbau in funcție de ambianta conversației. Tristețe si emotii, acestea au dominat chipul, apoi zambete timide, care s-au dilatat mai tarziu in rasete.
Eram cu totii timizi. Eram curiosi sa aflam despre viata din ultimii zece ani a fiecaruia, dar nimeni nu intreba nimic.
La strigarea prezentei a fost nevoie de o redare verbala a realizarilor. Cate ceva despre viața noastra, cate ceva despre cei care nu au reușit sa fie alaturi de noi in clasa in care am purtat pe umeri povara anilor de liceu.
Cand am inceput a povesti despre realizari, am devenit emotiva. Ma temeam de o anume rușine. O respirație, o expirație si uitandu-ma la "frații si surorile mele de chin licean", m-am mai liniștit. Insa, realizarile mele nu cred ca au fost subiectul care trebuia prezentat. Am aflat la cateva clipe distanta ca realizarile care se cuveneau, erau de domeniu material. Nicidecum de domeniu spirito-cultural.
Nu ma pot abține sa nu fac o corelare intre o conferința cu libera exprimare si prezentarea lucrarii de licența in fata profesorilor. O combinație de genul acesta a fost pentru mine intalnirea cu colegii de liceu. O reuniune dupa un deceniu in care nu ne-am vazut.
Mai tarziu subiectele au fost diversificate. Predominau discuțiile privind mostenitorii care sunt in pragul de a se naste, si altii in pragul unei noi etape la gradinita, sau de bona, sau de mancare diversificata. In concluzie despre copii.
A fost placut sa ascult. Mereu este cand e vorba despre copii. Imi aminteste de psihanaliza freudiana si stadiile ei de dezvoltare, subiect avut la un examen in anul trei de facultate.
Daca ar fi sa aleg un tablou care sa reprezinte intalnirea cu colegii dupa un deceniu, as alege ceva din gama pictorului Salvador Dali, cateva tablouri despre scurgerea timpului.
Nu vorbesc de suprarealism, dar intr-o oare care masura știu sigur ca timpul s-a scurs diferit pentru fiecare. La fel au fost si realizarile lor spirito-cultural, care sper ca fie impartasite nu tainuite.
Photo by: Cristina Borcan
Postat de: Cristina-Nechita Vineri, 11 Ianuarie 2019
aniversare, revedere, intalnire dupa 10 ani, un deceniu de la terminarea liceului, colegi, prietenie, diriginta
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
- Top 5 cauze ale problemelor renale la caini si cum pot fi prevenite prin controale regulate?
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
