De ce intindem elasticul?
Copiii „intind elasticul” cat pot de mult, in relatia cu noi, parintii lor si, mai cu seama, in relatia cu mama lor, intotdeauna. Si asteapta sa vada cand „se rupe”.
Ca exemplu, simplu: cand era Mina mica, voia mereu sa se joace cu albumele noastre de arta (aveau, evident, multe fotografii).
Si se uita ore in sir la poze, iar cand ii spuneam: „Mina, hai sa papam!”, ea, cu albumul in brate, rasfoia paginile, cu ochii tinta la mine si spunea: „ ’upe Mina!” (nu-l putea rosti, inca, pe „r”).
Eu ziceam, la inceput razand: „nu rupe Mina!”, insa ea, din nou: „’upe MINA!!!”, iar asta de trei-patru ori, pana cand ma enervam si ii spuneam: ”gata, Mina, de ajuns, hai sa papam!!!”
Iar ea, tot cu privirea tinta in ochii mei, mai spunea o data : „’upe Mina!!!”, dupa care chiar rupea pagina, privindu-ma triumfatoare si, in acelasi timp, tematoare: „oare ce o sa-mi faca??! Na, ca am rupt!!!”
Exista in firea noastra, a tuturor, intinderea elasticului, „sa vedem cat tine”...
In copilarie, e mai usor de gestionat, de catre cei maturi, pentru ca ei au deja masura elasticului si, uneori, il intind chiar ei, mai mult, in favoarea copilului, lasandu-l sa creada ca e mai lung decat pare.
Insa, noi, maturii, de multe ori intindem elasticul la fel ca in copilarie, uitand ca se poate rupe.
Dar...ori invatam ca elasticul a devenit, in timp, mai rigid, ori ne asumam faptul ca s-a rupt, chiar inainte de a apuca sa il intindem...
Un articol de: Teoana
Photo by: pexels.com
Postat de: Redactor-Colaborator Joi, 16 August 2018
relatii umane
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
