Sa privim in noi si langa noi!
S-ar putea intampla fel de fel de miracole, continuase el fara s-o priveasca. Dar trebuie sa te invete cineva cum sa le privesti, ca sa stii ca sunt miracole. Altminteri, nici macar nu le vezi, treci pe langa ele si nu stii ca sunt miracole. Nu le vezi…Imi pare rau ca nu te pot urmari, vorbise ea tarziu. Mi-ar fi placut sa te pot intelege… Unii spun ca in noaptea asta, exact la miezul noptii se deschid cerurile. Nu prea inteleg cum s-ar putea deschide, dar asa se spune: ca in noaptea de Sanzaiene, se deschid cerurile. Dar probabil ca se deschid pentru cei care stiu cum sa le priveasca…
Nu inteleg nimic, spuse ea…Nu inteleg (Noaptea de sanzaiene), de Mircea Eliade.
Pentru ca ne aflam la final de an si, de obicei, in aceasta perioada suntem obisnuiti sa facem bilanturi si calcule, am decis sa vorbesc in acest articol despre lucrurile simple, firesti, banale poate si mediocre, cateodata. Acelea pe care uitam sa le trecem pe liste si servetele. Despre ce inseamna viata noastra de zi cu zi. Nu intamplator am inceput cu acest fragment. Fiecare avem parte de miracole in viata noastra, dar putini sunt aceia care le observa si le constientizeaza. Pana la urma poate acesta este farmecul unul miracol. Daca l-ai constientiza sau l-ai realiza, nu l-ai mai vedea ca pe un miracol sau ca fiind ceva extraordinar.
Deseori avem tentatia sa credem ca le stim pe toate, ca opinia noastra este cea mai buna, ca noi suntem perfecti, ca nu putem gresi. Si analizam lucrurile in detaliu, desfacem firul in patru, nu dormim noptile din cauza gandurilor si a celor ce ne framanta, ne gandim tot timpul la maine si nu la azi, la ieri si nu acum. Auzim foarte des in ultima perioada sintagme de genul “din cauza societatii”, “din cauza lumii in care traim”, “din cauza lor”. Haideti sa fim sinceri cu noi insine. Vina nu este a nimanui, ci doar a noastra. Pentru ca nu ne obliga nimeni sa ne uitam la TV daca nu ne place, sa iesim pe strada daca nu ne simtim ok, sa lasam sa fim bombardati cu tot felul de stiri daca nu dorim sa avem habar de ele. Nimeni nu te poate strica de cap, vorba romanului, decat tu insati. Si astfel, uitam sa traim, sa simtim, sa ne bucuram, sa fim veseli. Intotdeauna am apreciat enorm spontaneitatea si naturaletea la o persoana; in acele momente, iti poti da seama de felul ei de a fi, de optica ei; sunt cam singurele momente ce dezvaluie mult despre noi, fara sa ne dam seama pentru ca operatia nu a fost stabilita dinainte pentru a vedea daca rezultatul este eronat sau corect.
Niciodata nu am considerat ca viata este un “to do list”. Ca nu e ca si atunci cand te duci la cumparaturi, iti faci o lista si bifezi fiecare lucru pe care l-ai pus in cos. Dar oare cati dintre noi nu traiesc dupa asemenea liste?! Facultate-bifat; job-bifat; viata personala-bifat; masina-bifat. Si lista poate continua. La un moment dat ajungi sa obosesti cu atatea liste si cerinte. Pe care, zau ca nu stiu cat de mult iti folosesc. Si pana la urma, tot noi ajungem sa regretam . pentru ca vin acele momente in care iti dai seama ca putine sunt lucrurile cu adevarat importate si care merita efortul nostru, stresul, agitatia si nervii. Si vine si vocea care-ti sopteste usor-“ ce bine era daca… “
Vreau sa stau departe de cliseele descrierii anului ce urmeaza sa se incheie. Nu ma reprezinta astefel de “invataminte”. Dar stiu sigur ca ceea ce ma face sa ma simt bine, ceea ce imi place, ceea ce ma face sa rad, am nevoie si vreau sa fie langa mine; iar pentru asta voi face tot posibilul! Imi place sa vad oameni veseli, nu fete triste si apatice, oameni care ma fac sa rad si alturi de care oameni care rad, oameni care gresesc si care stiu ca nu exista perfectiunea, oameni cazuti la pamant, dar care stiu sa se ridice cu gratie si frumusete, oameni care nu se ascund cand plang pentru ca stiu e normal sa plangi si nu e o rusine, oameni care isi recunosc slabiciunile si defectele, oameni care suna fara motiv, oameni care in orice moment sunt gata de-o gluma si de-o pozna. Viata ti se poate schimba intr-o clipa, asa ca nu merita sa ne strofocam reparand ceea ce nu se poate repara. Si aici nu e vorba ca nu ai incerca, si despre faptul ca unele lucruri isi au normalul lor dintotdeauna si ca ele au functionat si vor functiona la fel de bine si fara interventia noastra ori fara ca noi sa fim acolo. Sa nu fim obtuzi si sa credem ca un lucru nu are valoare decat daca i-o acordam noi! Atat ar trebui sa intelegem si sa acceptam. sa lasam la o parte atatea disperari si depresii, atatea stari pe care, cateodata, noi le aducem in viata noastra.
Sa iesim afara, sa vedem ca soarele inca ne mai lumineaza, un copil vede pentru prima data zapada si se intreaba curios ce e si de unde vine, un barbat alearga descult dupa iubita lui si lumea il priveste mirata. Asta inseama viata! Lucruri simple, dar cu efecte mari, ceea ce ne face oameni si ne modifica. Ne construieste pentru mai tarziu. Eu una nu am si nu voi avea respect niciodata pentru acei oameni care au uitat sa traiasca . Sa simta. Pentru roboti.
Un articol de: Cristina Chende
Postat de: Redactor-Colaborator Miercuri, 12 Decembrie 2012
miracole, bucurii, viata robotizata
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cum poti alege rochia potrivita pentru un eveniment de tip cocktail?
- Strategii eficiente pentru imbunatatirea performantei masculine
- Rutina ideala de ingrijire a pielii cu produsele cosmetice Farmec
- Cum sa recunosti si sa tratezi cele mai comune probleme de piele la animalele de companie
- Mituri frecvente despre rinoplastie si adevarul din spatele lor