Pledoarie pentru autonomie - si parintii fac lucruri traznite
Nu, nu este vorba despre autonomia Tinutului Secuiesc. Este vorba despre autonomia unui cuplu. Despre posibilitatea acestuia de a lua hotararile pe care le considera necesare pentru bunul mers al relatiei, indiferent de plan: al educatiei copilului, al achizitiilor, al petrecerii timpului liber ori al deciziilor marunte.
Prea multe cupluri, mai cu functii, mai cu educatie, mai someri, mai neantrenati intr`ale psihologiei, fac lucruri pentru a fi pe placul parintilor sau din contra, nu fac lucruri din acelasi motiv.
Este suficient un research scurt pe google pentru a face cunostinta cu povestile unor barbati ce renunta la o iubita nedorita de parinti, femei care fac avort deoarece soacra considera ca nu este momentul, mame care nu se pot impune in fata propriilor mame; pur si simplu nu au taria sa le spuna in fata ca “Nu, nepotul de 10 luni nu trebuie sa molfaie paine cu sos din tocana de ceapa, asa "sa se-nvete copilul cu mancarea gatita”.
Pentru persoane care au independenta in ADN si in a caror structura genetica, pe langa bolile cardiovasculare, exista o predispozitie spre libertate sub toate formele ei, posibil ca cele insirate de mine sa para SF-uri. Din nefericire, este o realitate perpetuata de judecati nocive precum acestea de mai jos:
Parintii sunt perfecti
Dainuie educatia bazata pe idei ca: parintii au intotdeauna dreptate, ei stiu ce este mai bine pentru copilul lor, ii vor binele, copilul nu trebuie sa se amestece in discutiile de adulti, trebuie sa stea in banca lui, sa nu intrebe, sa execute, ca doar de-aia are un parinte care sa gandeasca pentru el.
In lumea reala, parintii sunt niste oameni cu defecte, cu pacate, cu un trecut plin de greseli. Guess what? Ei nu stiu intotdeauna ce este bun pentru odor, pentru ca atunci cand au devenit mama si tata nu s-a produs un fenomen supranatural care ii transforme in dumnezei omniscienti si omniprezenti.
Ei au trecut prin ce trec copiii
Altfel spus, experienta isi spune cuvantul. Adevarat, dar pe jumatate si asta pentru ca noi, fiintele umane, dincolo genetica, suntem produsul unor interactiuni strans legate de timpurile in care traim, practicile sociale, culturale, financiare etc.
Inginer electronist, 15 ani experienta, cursuri de dezvoltare personala, excelente rezultate, bun manager. Ii contesta cineva calitatea profesionala? Nu. Are experienta? Da. Dar daca il angajam ca geolog?
Abilitatile de management se vor pastra, poate invata cate ceva si despre roci, dar va da acelasi randament? Sau va fi dispus sa invete?
Concluzia: experienta are si ea nevoie de cate un upgrade pentru a fi 100% folositoare.
O mare familie fericita
Daca puii leoaicei ar ramane langa ea si dupa ce au crescut, in timp specia ar disparea. Bineinteles, noi oamenii suntem superiori animalelor, fiinte complexe vorba aia! Relatiile cu parintii nu se rup si nu trebuie sa se rupa, insa oricat ar suna de cinic, vine un moment in viata fiecaruia cand are de ales intre familia veche (mama, tata, mamaia) si familia noua (sotul, sotia, copilul, cainele, hamsterul). Firescul, naturalul, da castig de cauza ultimei.
Ideal e sa pastrezi echilibru, sa prioritizezi, sa, sa, sa. Internetul e plin si de sfaturi despre alimentatia si stilul de viata sanatos, iar strada de... supraponderali.
Prin urmare, da, viziteaza-ti mama, dar daca ai 2 ore libere si copilul tau vrea cu rolele, da-i mamei un telefon, intreaba ce mai face si iesi in parc cu rolele.
Invatam prea mult si pierdem din vedere esentialul
De mici suntem incurajati sa invatam, sa acumulam informatii, o stiti pe-aia cu “grija ta trebuie sa fie scoala”? Matematica, limbi straine, activitati extrascolare, zici “sarut-mana” la batrane, nu te invata nimeni sa iei decizii.
Chestia cu deciziile e lucru serios, se invata si se antreneaza si joaca un rol primordial in capacitatea noastra de a ne asuma raspunderea pentru faptele noastre, mai tarziu, in calitate de adulci. Copil mic - greseala mica, ce poate sa faca? Merge cu tema nefacuta si ia 4, suna invatatoare si te simti jenat. Adolescent fiiind, greseala s-ar putea sa fie mai mare si de impact pentru viitorului lui. Cu toate astea, cati parinti sunt dispusi ca in mod constient sa-i permita copilului mic sa aleaga gresit pentru a-i da o lectie? Prea putini.
De ce sa fac si eu, daca face mama in locul meu
O categorie de tineri ce au posibilitatea de a sta singuri, singurei si de a-si organiza viata conform propriilor principii, prefera sa ramana, impreuna cu partenerul, sub aripa ocrotitoare din casa parinteasca. S-a stricat robinetul, se ocupa tata, cumparaturile le face mama, ce? Intretinerea? S-a platit.
Treaba asta e o lama cu 2 taisuri, o pastila otravita avand in vedere ca ajutorul poate veni la pachet cu sfaturi nesolicitate, cu explicatii privitor la cat a costat pantoful, de ce s-a venit la 3 dimineata. Acesta fiind procesul prin care se infiltreaza neintelegerea in cuplu.
Off the record: ultima categorie isi merita soarta, comoditatea trebuie platita.
Un articol de: Alexandra Florentina Matei
Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 07 Februarie 2015
cursuri dezvoltare personala, relatia copii parinti
De interes in online:
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- 5 lucruri importante despre vulvovaginita
- Cum sa te pregatesti pentru o examinare tip RMN mamar: ghid pentru femei
- Designul modern al frigiderelor Samsung: cum sa integrezi aparatul frigorific in estetica bucatariei tale
- Cum sa alegi crema anti-aging potrivita pentru tipul tau de ten
- Aromele timpului: cum parfumurile ne transporta in amintiri si experiente
