Eul in oglinda
Unii oameni se nasc maturi. Altii nu se maturizeaza niciodata. Cu toate ca lucreaza, se casatoresc si au copii. Cu timpul dobandesc experienta. Ajuta si experienta sa mergi inainte, dar fara sa intelegi pentru ce traiesti, viata nu are rost. De ce sa intelegi? Ca sa ai un scop. Ca sa fii mai bun. Dar cum poti sa fii mai bun daca muncesti nu cu drag, ci doar in asteptarea salariului?
Daca tu nu ai principii, reguli bine trasate in viata, de ce te astepti sa le aiba educatorul sau profesorul copilului tau? Ce poti transmite mai departe daca tu nu ai nimic de spus? Il inveti sa traiasca si el tot ca tine. Pentru mancare, sex si haine. Este importanta imaginea, de acord. Dar daca nimeni nu ar avea nicio opinie, cum am mai avansa? Muncim pentru lucruri care se consuma repede si nu ne mai ramane energie sa cumparam faima.
Poti trai de pe azi pe maine. Poti trai in acest invelis de carne muncind pentru o paine. Insa ne animalizam, ne pierdem esenta. Nu spun ca toti ar avea talente deosebite ce ar ajuta stiinta sa evolueze. Dar, cu siguranta exista in noi, in fiecare, un fragment de unicitate care ne poate face sa traim diferit. Sa ne individualizam.
Educatorul sau profesorul nu trebuie sa fie primul mentor al copilului nostru. Acesta trebuie sa fie, indubitabil, parintele. Educatorul descopera si incurajeaza anumite inclinatii, corijeaza anumite purtari. Profesorul il invata cum sa invete, il ajuta sa se integreze in societate. Insa acestea pot fi realizate cu succes daca parintele vorbeste cu copilul si ii explica rational lucrurile inca de la o varsta frageda. El este cel alaturi de care copilul face primele descoperiri.
Sa revenim. Atat sa fie viata? Un mare vid construit pe nimic? Vreau sa cred ca este altceva. Un altceva la care ajungem doar prin educatie. Prin cultura, omul se descopera, se rafineaza ca fiinta, ca structura emotionala si cognitiva.
De ce sa nu traim in cunoastere, in cunoasterea de sine si in acceptarea unicitatii celuilalt? Asadar, sa scoatem capul din nisip si sa ne iubim in tacere! Sa nu mai hulim viata ca fiind meschina si rea! Sa nu o mai taram la judecata ca responsabila de propria noastra nimicnicie. Cand apucam sa gandim, spunem ca viata asta grabita ne transforma in roboti si ca mai bine de cei care nu sunt suficient de maturi sa constientizeze. Dar nu credeti ca sunt mai degraba demni de compatimire? Pentru ei, viata este doar un fum de tigara. Nu mai simt bucuria simpla de a iesi din cercul (Liviu Chifane "Cercuri") lor stramt.
Viata nu este o tigara. Este o ciocolata. O ciocolata cumparata de un anxios. Inglobeaza trei bucurii: curajul de a iesi din casa, plimbarea si supravietuirea! Singura, ultima bucurie nu este suficienta. Nu are gust de reusita, de umanizare!
Un articol de: Doruta Dumitru
Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 11 Octombrie 2014
despre noi, despre oameni
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
- Top 5 cauze ale problemelor renale la caini si cum pot fi prevenite prin controale regulate?
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
