Gaudeamus igitur!
„Sa ne bucuram, asadar” este indemnul care ar trebui sa ne ghideze pasii in viata. Pana la urma, scopul tuturor actiunilor noastre este fericirea (am invatat pe la ora de filosofie); cu totii avem nevoie sa fim fericiti, dar pentru aceasta de ce am avea nevoie de fantastic?
Acum, cand internetul ne deschide o lume in care „totul este permis”(Dostoievski), o lume virtuala in care oricine poate sa fie orice, iar retelele de socializare abunda in imagini - care mai este rolul fantasticului ? Ei bine, el aduce magia care ne bucura sufletele si ne mangaie inima obosita de atatea griji si suparari.
Fantasticul cotidian
Nu vreau sa vorbim despre acel fantastic invatat la scoala, ci de un alt gen de fantastic ce va prinde contur chiar sub ochii nostri. Sa scoatem la lumina fantasticul „din fiecare zi”, care este bine acoperit in umbra grijilor, a stresului si a amalgamului de preocupari ale secolului nostru. Sa privim cu ochii inimii fantasticul pe care fiecare mama il declanseaza atunci cand isi imbratiseaza pruncul caruia ii dispare orice teama si nu exista durere care sa nu treaca in bratele „purtatoare de magie” ale mamei de-a lungul miilor de ani. Cu totii traversam prin valuri agitatei vietii marcati de influenta celei care ne-a dat viata si ne-a adormit anii copilariei cu vocea calda si suava de mama. Fara dragostea acestei fiinte fantastice nu am fi reusit niciodata sa scoatem din noi acea farama de sensibilitate, care ne face mai buni si mai rabdatori. Niciun sacrificiu nu este mai mare pe lumea aceasta decat acela pe care o mama il poate face pentru bucatica de suflare rupta din ea.
Fantastic este si momentul in care orice vietuitoare de pe acest pamant invata sa mearga la doar cateva momente dupa nastere. Oamenii explica acest fenomen prin prisma legendelor care s-au tesut dintotdeauna, cum ca omului ii trebuie un an ca sa faca primii pasi, pe cand vietuitoare nu au nevoie; minunea de a merge se produce instantaneu. Toate aceste lucruri par banale, dar am uitat sa ne bucuram de aceste miracole ale vietii. Insasi omul este un element care apartine fantasticului, existenta noastra pe care o credem obisnuita, banala, necesara este rezultatul unui gest divin, primordial. „Mors certa, hora incerta” (Ne nastem pe rand si murim pe sarite) ar putea fi motto-ul dupa care cele trei Moire (Cloto, Lahesis, Antropos) croiesc destinul oamenilor.
Si momentul in care am invatat sa „buchisim”, sa scriem pentru prima data cuvinte si propozitii tine tot de fantasticul cotidian. Magia cu care am conturat cu stiloul prima litera este aidoma unei victorii realizata de catre un Fat-Frumos impotriva vreunui balaur. Am mai facut o vraja si am dat viata unei propozitii ... unei fraze, unui text ... si mai tarziu - cine stie - poate vreo carte va iesi de sub bagheta magica a ideilor noastre.
Daca reusim sa ingropam prejudecatile undeva foarte departe, sa invatam sa ne iubim cu adevarat fara sa ne mai uitam la cel de langa noi ca la un dosar plin cu recomandari, fara sa mai facem comparatii vom fi cu adevarat fericiti. Fericirea este fantasticul care pare atat de aproape de noi, dar totusi atat de departe. Este dreptul spre care toti aspiram, dar care devine tot mai greu de obtinut in acest „vartej al puterii si mandriei”.
Prima intalnire cu fantasticul am avut-o cu toti in momentul in care eroii din paginile primelor carti citite invingeau prin lupta dura si nedreapta raul. Eroii care se transformau cu ajutorul unor cuvinte magice pe care le stiam pe de rost, inainte de a invata poezia pentru serbarea de sfarsit de an. Eroinele din benzile desenate pe care le rasfoiam intr-o clipita deveneau idolii copilariei noastre; copilarie este o particica rupta din Rai prin care eternul Demiurg ne demonstreaza ca exista acel Paradis al Vieƫii Vesnice. Acesti eroii fantastici au fost multa vreme idolii nostri pana cand au fost „ucisi” de gandurile omului mare ce aveam sӑ devenim.
O a doua intalnire cu fantasticul, daca am cataloga, este aceea in care iubirea incepe sa-si gaseasca salas in inimile noastre. Timid, ne indragostim de cel alaturi de care lumea pare a fi o framtura din „fantasticul divin”. La fel de timid, dar sigur, pasii iubirii ne vor calauzii pana in momentul in care, insotiti de parinti si prieteni, devenim martorii propriei noastre dovezi de dragoste. Daca in copilarie mama te calauzea si-ti deschidea calea catre propriul drum, acum totul va fi impartit si trait de cele doua suflete care si-au jurat iubire eterna sub cupola de aur a vietii.
Odata cu trecerea anilor, se va sterge din „magia fantasticului ”. Dar el va aparea din cand an cand, asemenea unei pasari pheonix care renaste din propria-i cenusa. Asa ca Praslea cel voinic si merele de aur (primul basm invatat la scoala) descrie o lume fantastica, o lume care imbina semne si simboluri. Pentru prima oara invatam despre fantasticul pe care l-am cunoscut de mult, dar pe care l-am aruncat in negura timpului, in goana dupa bani, sarcini, functii si conduceri. Praslea traieşte in fiecare dintre noi ...cu totii putem fi eroii propriei nostre vieti doar daca stim ce ne face cu adevarat fericiti si daca stim ce vrem de la viata. Sa invingem in lupta cu prejudecatile, sa nu ne lasam influentate de cei din jur si sa trecem peste etapele initierii noastre ca om – un Praslea al secolului nostru s-ar folosi de aceste arme si ar gusta fara indoiala din nectarul victoriei. Gaudeamus igitur!
Postat de: Magda-Vladau Joi, 24 Octombrie 2013
viata, bucurii, fantastic, lectii de viata
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
- Top 5 cauze ale problemelor renale la caini si cum pot fi prevenite prin controale regulate?
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
