Craciunul care doare
Imaginati-va un copil imbracat in haine vechi si murdare, incaltat cu ghetute prea mari pentru el, tremurand in fata unui brad de Craciun, impodobit in vitrina unui magazin de jucarii. Priveste pierdut cu ochii prea tristi pentru varsta lui, cu obrajii brazdati de lacrimi de durere si cu gura schimonosita de neputinta. Vrea doar sa vina Mosul si la el, cu ceva cat de mic, atat cat sa se simta si el copil. Din pacate, nu toti copiii au dreptul la copilarie, cu tot ce presupune aceasta perioada a vietii, indeosebi sarbatoarea preferata a micutilor - magicul Craciun.
Pentru cei mai multi dintre noi Craciunul este sarbatoarea minunata a tuturor crestinilor, este caldura si dragoste, este lumina si culoare, este belsug si desfatare. Dar nu pentru toti! Daca pentru unii inseamna veselie, opulenta si clinchete de clopotel, pentru multi dintre semenii nostri inseamna frig, lacrimi si neputinta. Acesti oameni sarbatoresc un altfel de Craciun – un Craciun al durerii si al disperarii, un Craciun in care mame imbatranite prea devreme isi privesc impietrite copiii care viseaza la un brad impodobit intr-o camera calduroasa si la cateva hainute sau dulciuri sau jucarii. Nu toate deodata, macar unele dintre acestea, pentru ca viata i-a invatat sa se multumeasca cu atat de putin. Un Craciun in care tati cu salarii microscopice sau care muncesc cu ziua pe nimic stau cu capul plecat si privirea inversunata catre traiul care nu le-a permis sa-si depaseasca conditia mizera.
Pentru cei mai multi Craciunul inseamna abundenta, insa pentru cei sarmani este o zi amarata ca oricare alta, cu aceleasi lipsuri si aceleasi lacrimi care rod sufletul. In seara de Ajun sunt infrigurati si tristi, pentru ca Mosul i-a uitat, pentru ca trebuie sa manance aceeasi fiertura seaca la fel ca in fiecare zi a vietii lor chinuite si aceeasi paine uscata, gasita cine stie pe unde. Sunt un pic mai fericiti cei ce traiesc in zonele unde se mai practica mersul la colindat: din ceea ce primesc micutii in traista, mamicile incropesc o placinta de mere, doar ele stiu cu ce, iar bomboanele, covrigii si biscuitii primiti constituie adevarate delicatese. Cei mai ingeniosi, carora viata le-a mai lasat o umbra de copilarie, impodobesc o ramurica desfrunzita si inghetata cu carpe colorate si ate si cu ce mai gasesc prin casa care sta sa cada pe ei.
Dar sa nu uitam ca sarbatoarea aceasta inseamna si familie. Da, intr-adevar, cei necajiti sunt poate mai apropiati unii de altii, decat cei prea preocupati de propria persoana, de tinute sofisticate sau de mancaruri simandicoase. In frig sau intuneric, stau impreuna, ingramaditi si rad sau plang laolalta, ascultand doar clopotele disperarii, nicidecum clinchet vesel de clopotel ce vesteste bucuria Nasterii Mantuitorului.
Multi dintre noi petrec cea mai mare a timpului in fata televizorului, cu zeci de programe care de care mai vesele si mai galagioase. Pentru cei care nu au ce pune pe masa, emisiunile colorate si delicioase le lasa un gust amar – gustul lipsurilor si al saraciei.
La fel de dureroasa ca saracia este si singuratatea, fie ca ai masa plina, fie ca nu. Singuratea e o rana deschisa, iar in prag de sarbatori, aceasta sihastrie voita sau nu, aseaza in brad, nu globuri stralucitoare, ci lacrimi, nu caldura, ci pustiire.
Pentru copii, sarbatoarea aceasta minunata inseamna, intai de toate, darurile pentru care s-au straduit sa fie cuminti tot anul. Sunt bombardati cu cadouri acasa, la scoala, la gradinita la serviciu la mama si la tata, de la bunici, de la matusi si am putea continua cu exemplele. Dar pentru copiii in zdrente, copiii din orfelinate, copiii din canale, copiii abandonati pe cine stie unde, cea mai asteptata sarbatoare din an reprezinta inca o confirmare a amaraciunii lor. Nu-i putem ajuta pe toti sau poate pe niciunul, dar in seara de Ajun putem spune o rugaciune pentru ei, nu pentru belsug, ci pentru puterea de a infrunta vicisitudinile vietii cu capul sus si sufletul curat, alaturi de familiile lor sau de ei insisi. Sa ne rugam sa le ramana macar speranta ca poate anul viitor va fi mai bine.
Fie ca acest Craciun sa ne ajute sa vedem dincolo de noi!
Un articol de: Alina Anghel
Postat de: Redactor-Colaborator Marți, 04 Decembrie 2012
craciun copii, cadouri copii, pentru copii
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
- Beneficiile otetului de mere: utilizari in bucatarie si sanatate
- Secretele unei petreceri reusite: 5 reguli de care sa tii cont
- Tipuri de saltele pentru anumite categorii de oameni si/sau obiceiuri de dormit
- Sanatatea cerebrala: care sunt investigatiile care ajuta in evaluarea acesteia?
