Ceea ce deja avem
Se poate oare ca asemenea unei printese sa stam intr-un castel si sa fim obisnuite cu mirodeniile, cu ceea ce se afla inauntru, cu tesaturile fine...ca la un moment dat sa ne plictisim si sa vrem sa iesim in speranta ca afara va fi mai bine, dar odata ajunse in jungla sa vrem inapoi, doar ca usile sunt inchise, si batem intr-o disperare continua si nu ne ramane atunci decat amintirea ca era cald si bine….de ce am vrut sa iesim?
Uneori ne axam atat de mult pe ceea ce nu avem, pe bogatiile altora, ce frumos arata totul de la distanta, ce perfecta este casa vecinilor, dar oare stim ce se afla dincolo de aceasta perfectiune?
E greu sa te multumesti cu ce ai!
Un alt exmplu ar fi bluza prietenei: ce linii fine, ce culoare desavarsita, ce frumos ii vine, si intr-o zi ti-o imprumuta ce bine te simti, este exact asa cum o vezi tu, te simti increzatoare, doar ca atunci cand i-o inapoiezi si-o pune in sifonier alaturi de restul hainelor, e obisnuita cu frumusetea, ar vrea altceva.
Ce am putea sa intelegem este ca exista cineva care sa doreasca cu ardoare ceea ce avem noi, iar noi sa tanjim dupa ce au altii, fara sa ne dam seama ca fiecare este norocos pentru ceea ce deja are.
Postat de: Alexandra-Meresanu Luni, 09 Mai 2011
invidie, bani, suflet, iubire
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
