Alexandru Macedonski - descendenta sau nebunie?
Putem spune ca poate fi personajul principal de roman. A pus mare pret pe descendenta. Familia Macedonski, este de origine aromana. Bunicul sau, Dumitru participase la rascoala lui Karagheorghevici, in urma careia conducatorii au fugit pentru a se ascunde. Dumitru (bunicul) a venit in Tara Romaneasca. Nici aici nu si-a putut stapani spiritul de revolutionar si a facut parte din oastea lui Tudor Vladimirescu.
Tradarea
Unii spun ca el a fost cel care l-a tradat pe Tudor Vladimirescu. Dupa moartea lui Tudor, Dumitru a mers in armata lui Ipsilanti – unii spun ca a fost spionul lui Ipsilanti. Face parte din miscarea lui Mitita Filipescu. Aceasta miscare fiind supusa esecului, Dumitru este arestat si trimis la ocna 5 ani, dar moare dupa doar 3 ani.
Alexandru Macedonski - tatal
Tatal poetului, Alexandru, face cariera militara. Este bun ofiter, urca toate gradele si ajunge in 1848 sa fie ofiter superior. Dar revolutiile ii erau indiferente si nu ii trezea niciun fel de sentiment. A avut fermitatea sa se declare ostil, astfel a fost pensionat fortat. La sfarsitul revolutiei a fost reintegrat in armata. Tarul Rusiei, Nicolae I, il va decora. El se bucura de sustinerea voievodului si de prietenia acestuia, de aceea, Cuza l-a facut general.
Arborele genealogic
Alexandru Macedonski – tatal, este primul care isi cauta radacinile genealogice, astfel capata niste idei nastrusnice. In arborele sau genealogic este inclus si despotul Karagheorghevici, dar si niste detalii cum ca familia de inrudeste cu un duce lituanian. Dupa acesti arbori “fantastici”, familia a crezut frenetic in aceasta descendenta, dar si in consecintele acestui fapt. Ei considerau ca societatea trebuie sa le ofere locul cuvenit, si sa le accepte aceasta decadenta.
Datorita unor evenimente care au fost consecinele arborelui genealogic, Cuza a luat nota eliminandu-l pe general din armata. Carol il reintegreaza, mai tarziu, dar moartea brusca a generalului, practic peste noapte il conduce pe fiul sau la ideea ca generalul a fost asasinat.
Alexandru Macedonski – fiul: un talent
Alexandru Macedonski, fiul, scria coerent, poezii, inca de la 12 ani. La 18 ani publica primul volum “Prima verba”. A facut scoala in strainatate. A calatorit in Italia si Franta, aceste calatorii contribuind la cultura si arta sa. A colaborat cu gazete ca poet si analist politic. Din pacate, el nu a starnit simpatii pentru ca era arrogant – datorita arborelui genealogic- “fumurile” nobiliare l-au facut un om mai putin simpatic “Un complex genealoid” – om descendent al unei familii superioare.
Adversar al Junimii
Putem spune c-a fost un adversar activ al Junimii, impotriva careia a scris, pentru ca a fost tinut la distanta de Carp si de Maiorescu (ultimul fiind om din popor). Faptul ca Junimea nu l-a invitat sa faca parte din gruparea sa, l-a facut un adversar. El rasturna doctrina lui Maiorescu, o combatea sustinand contrariul.
Macedonski s-a “certat” cu Junimea ca scoala, dar si cu membrii ei, avand polemici cu Caragiale, Eminescu etc. El era liberal (contrar Junimii), era antidinasm radical, dorind republica.
Epigrama fatala
Alexandru Macedonski a colaborat cu o serie de ziare si reviste, printre care: Oltul, Vestea, Liberatorul. In anul 1883, Eminescu innebuneste. Toata lumea comenteaza ceea ce s-a intamplat, anuntand tragica veste si incercand sa-l sustina pe marele poet. Macedonski gaseste sa-si publice epigrama: “Un X, pretins poet, acum / S-a dus pe cel mai jalnic drum./ L-as plange, daca-n balamuc / Destinul sau n-ar fi mai bun;/ Caci pana ieri a fost nauc / Si nu e azi decat nebun! “
Ruinarea vietii sale
Aceasta epigrama a reprezentat ruinarea vietii lui Macedonski. Oamenii aruncau cu pietre, era huiduit pe strada, abonatii de la Literatorul s-au retras. El a cautat o scuza, si anume, aceea ca nu s-a referit la Eminescu, dar nu a fost crezut, din contra, a fost considerat las. A plecat din tara si s-a refugiat la Paris, unde era in voga simbolismul. Pana in 1910 niciun volum de poezi nu a fost recenzat, abia dupa 1910, peste 27 de ani de la publicarea epigramei, Macedonski a fost recunoscut ca poet si-i sunt recunoscute meritele.
Cenaclul “Literatorul”
Infiinteaza la el acasa cenaclul “Literatorul”. Monteaza in mijlocul incaperii unde aveau loc reuniunile un tron pe care urca purtand mantie (datorita originei sale nobile - considera ca merita si-si dadea o mare importanta), se aseza ascultandu-i pe cei care isi citeau operele. Prin acest cenaclu au trecut o serie de scriitori, care si-au slefuit talentul. In ultima parte a vietii doar asa isi facea aparitia – tronand in tronul sau.
Contraziceri
In 1918 se apropia sfarsitul razboiului, inflacarat Macedonski ii detesta pe nemti. In 1918 Macedonski are 74 de ani, este venerabil, astfel, Ovid Densusianu il propune ca membru al Academiei Romane. Atunci Germania e la un pas de a fi infranta, iar Macedonski vine cu propunerea de a ne alia cu nemtii. Aceasta declaratie il determina pe Densusianu sa-si retraga propunerea.
Viata lui Macedonski incheindu-se asa cum a inceput….
Postat de: Nicoleta-Curelea Sâmbătă, 05 Februarie 2011
Alexansru Macedonski, nebunie, descendenta, epigrama, Eminescu, viata
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Lista celor mai eficiente plante medicinale in tratarea metroragiei
- La plaja alaturi de copii - ce trebuie sa avem cu noi in geanta
- Importanta unui control regulat al vederii pentru imbunatatirea sanatatii ochilor
- Cum poate fi diagnosticata narcolepsia ("boala somnului")?
- Pesto de leurda: Reteta perfecta pentru un pranz rapid
