Viata lui Dostoievski
Feodor Mihailovici Dostoievski s-a nascut pe 30 octombrie (11 noiembrie dupa stilul nou) 1821 la Moscova, fiind al doila dintre cei sapte copii ai lui Mihail si Mariei. Ca fiu de medic, copilaria si adolescenta si le-a petrecut in preajma unui cerc de mici burghezi ai Rusiei din acea perioada, in mare parte, la tara, la o mosie cumparata de catre tatal sau dupa ce a urcat pe scara ierarhiei birocratice.
Copilaria si adolescenta
Feodor si-a inceput studiile la un "pension" particular din Moscova, iar mai tarziu la Scoala Politehnica din Petersburg. Inca din vremea adolescentei s-a simtit atras de literatura. In anii studentiei a facut parte dintre initiatorii si participantii activi ai unui cerc literar, iar dupa terminarea studiilor si-a mentinut pozitia doar un an, demisionand in 1844. De atunci pana la sfarsitul vietii a ramas literat profesionist.
Dostoievski a debutat in 1844 cu o traducere a romanului lui Balzac, Eugenie Grandet. In 1845 scrie romanul Oameni sarmani, care atrage atentia marelui critic literar, Bielinski. Odata publicat, romanul Oameni sarmani ii aduce lui Dostoievski reputatia de unul dintre cei mai talentati tineri scriitori ai vremii.
Din acest an pana la arestarea sa din 23 aprilie 1849 se considera a fi prima perioada a creatiei dostoievskiene.
Dostoievski si politica
Pozitia lui Dostoievski in problemele politice ce se dezbateau in cercurile socialiste clandestine pe care le frecventa era mai degraba contradictorie. El tindea sa apartina liberalilor, reformistilor, grupului lui Petrasevski. Astfel, a participat la fondarea unei organizatii secrete, cu intentia de a initia o actiune revolutionara, sustinand desfiintarea imediata a iobagiei. Desi avea unele retineri in ceea ce priveau ideile lui Bielinski, Dostoievski a sustinut in cateva sedinte Scrisoarea catre Gogol a acestuia, care cuprindea idei revolutionare, atacuri anticlericale si antitariste. Raspandirea acestei scrisori fiind principalul motiv al acuzarii in procesul intentat grupului Petrasevski.
Arestarea, condamnarea si eliberarea
Impreuna cu ceilalti membrii ai cercului Petrasevski, Dostoievski a fost arestat pe 23 aprilie 1849 si condamnat initial la 4 ani de munca silnica si la pierderea drepturilor civile, cu mentiunea de a fi incadrat dupa ispasirea pedepsei ca soldat in armata. Dostoievski si-a ispasit pedeapsa in penitenciarul de munca silnica de la Omsk unde a fost adus pe 26 ianuarie 1850 si a fost eliberat in februarie 1854, urmand a fi incadrat ca soldat in batalionul de infanterie de la Semipalatinsk (Siberia). In ciuda conditiilor nefavorabile, lui Dostoievski i se ofera posibilitatea de a citi si de a scrie.
Dupa moartea imparatului Nicolae I, datorita interventiei unui prieten, Dostoievski este avansat la gradul de ofiter si i se permite sa-si tipareasca operele. Dupa alte interventii, lui Dostoievski i se permite intoarcerea in Rusia europeana. In 1859 reluandu-si activitatea literara. Insa, anii petrecuti in inchisoare isi vor pune amprenta asupra personalitatii, dar si asupra operei sale, fiind cunoscute socurile puternice la care a fost supus, incepand cu farsa pe care au pus-o la cale autoritatile in ceea ce priveste sentinta. Initial, toti membrii gruparii Petrasevski au fost condamnati la moarte prin impuscare. Au fost dusi in piata Semionovski pentru a fi impuscati, primul grup fiind pregatit pentru executie, iar dupa aceasta le-au adus la cunostinta adevarata sentinta. Asadar, Dostoievski a cunoscut sentimentele unui condamnat la moarte, sentimente pe care le-a proiectat apoi in romanul Idiotul.
Pe parcursul anilor petrecuti in inchisoare Dostoievski s-a imbolnavit de epilepsie, ceea ce l-a facut sa sufere foarte mult. Datorita acestui fapt ii putem justifica caracterul nervos si instabil al geniului sau, dar si vesnica lui cautare de senzatii "tari": calatoriile, jocurile de noroc care l-au facut sa duca lipsa banilor inconjurat de creditori.
Ultima parte a vietii
In 1860, impreuna cu fratele sau mai mare, Mihail incepe sa scoata o serie de gazete, dar din pacate, fara prea mare succes. Dupa moartea sotiei sale, Maria Dmitrievna Isaeva, urmata la scurt timp de cea a fratelui mai mare, Dostoievski cade intr-o depresie ce isi va pune amprenta pe intreaga sa existenta. Isi asuma responsabilitatea pentru familia fratelui sau, dar incepe sa joace si jocuri de noroc, acumuland pe zi ce trece datorii din ce in ce mai mari. Se speculeaza faptul ca romanul Crima si pedeapsa a fost scris in graba deoarece avea mare nevoie de bani, in paralel termina si nuvela Jucatorul deoarce, conform contractului semnat cu editorul Stellovski, daca acesta nu primea o noua opera, intra in posesia drepturilor de autor a tuturor operelor dostoievskiene. Avand nevoie de o stenografa pentru a-si termina mai repede operele, Dostoievski o angajeaza pe Anna Snitkina in varsta de 20 de ani, cu care se va casatori mai tarziu. Incepand cu 1867 Dostoieski isi scrie cele mai frumoase opere.
Ultimii ani din viata ii petrece intr-un orasel de langa Sankt Petersburg, acolo unde se stinge pe 28 ianuarie (9 februarie pe stilul nou) 1881. Este inmormantat la cimitirul Tihvin, Sankt Petersburg.
Postat de: Nicoleta-Curelea Luni, 27 August 2012
Feodor Mihailovici Dostoievski, Dostoievski, Crima si pedepsa, Jucatorul, idiotul
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Transformarea pielii cu retinal: ingredientul de 10 ori mai puternic decat retinolul
- Top 5 motive pentru care anvelopele de vara Barum sunt o alegere excelenta
- Cum sa-ti rambursezi creditul mai rapid: strategii eficiente
- Ce sa porti la o conferinta de afaceri: idei de tinute office chic
- Costul fatetelor dentare: cum poti sa iti planifici financiar pentru un zambet perfect?
