Viata e vis la teatrul Odeon

viata-e-vis-afis

Dragos Galgotiu continua in maniera estetismului, aducand de data aceasta pe scena o poveste clasica, dar uitata, care aparent este lipsita de interes pentru public – Viata e vis, de Calderon de la Barca – dar care e resuscitata de o interpretare proaspata, de culoare si de imbogatire de sens.

Din incalceala baroca a autorului textului regizorul a pastrat doar acele parti care serveau ideea spectacolului – fuga de real – combinandu-le cu versuri din Dante si Petrarca; rezultatul a fost un discurs retorico-filozofic dificil de urmrit pe alocuri.

Doina Levintza a fost, inca o data, cea care a dat forma si culoare viziunii lui Dragos Galgotiu, prin costumele rupte parca din tablourile lui Velasquez.

Toata starea spectacolului se reduce simplu la replica Rosaurei: Haina mea e o enigma, iar eu nu sunt cum par a fi. Realitatea si visul se intrepatrund fluid, granita dintre acestea se estompeaza pana la confuzie.

Pe scena se regaseste o intreaga simbolistica baroca, pentru o ancorare in contextul in care a fost creata drama, improspatata cu mijloace postmoderne: oglinda permanenta din spatele scenei in care se reflecta totul (personajele traind sub imperiul acesteia halucinatia aparentei, a iluziei supte in realitate), bufonul, dublul, fragmente muzicale (spre exemplu, Sarabanda de Händel) care tind sa sufoce, inserarea proiectiilor video cu tablouri celebre din epoca respectiva etc.

Temelor povestii originale – conflictul soarta / vointa divina-liber arbitru si viata ca vis – le este adaugata tema dublului, pe care regizorul o exploateaza si mai mult cu fiecare spectacol nou: fiecare personaj are un dublu cu care rezoneaza sau intra in conflict. Aici, dublul nu mai e o umbra, o prevestire muta, ca in Portretul lui Dorian Gray, ci are mai multa substanta, mai multa greutate in conturarea personajelor. Trei dintre acesti dubli se pot interpreta ca o varianta contemporana a corului antic, deoarece ne sunt infatisati ca filozofi zadarnici, ispasindu-si seducatoarea, dar goala vorbarie prin reducerea la conditia cersetorului.

 

Regizorul a creat acest spectacol-filigran, de la hermeneutica si designul textului pana la subtilitatea cu care aduce pe scena simboluri (ca de exemplu, marul discordiei pe care se bat cu lacomie animalica cei doi concurenti pentru tron sau rama-miniatura ce se plimba la final pe scena, incadrand fiecare personaj ca o miniatura in tabloul mare al spectacolului).

Este un spectacol dificil, nu poate fi popular, insa este unul din acele spectacole care te cheama inapoi, pentru a cauta de fiecare data o noua interpretare, o noua nuanta.

Nota obtinuta:
10 (3 voturi)
1782 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Alexandra-Troasca Luni, 07 Martie 2011

Etichete pentru acest articol:

Viata e vis, Teatrul Odeon, Dragos Galgotiu, Calderon de la Barca


S-ar putea sa va intereseze si:

The vampire diaries: unul dintre cele mai bune seriale de televiziune despre vampiri hot [..]
citeste si comenteaza
Cand alegem singuratatea? Cand ne dorim sa fim noi. Cand ne dorim sa fim noi cu [..]
citeste si comenteaza
Credeam ca e doar o poveste pentru copii, insa a ajuns sa-mi placa! “X-men: cei dintai [..]
citeste si comenteaza
Troian Bellisario, cunoscuta actrita din Pretty Little Liars, este regizoarea unui nou [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Ce a ajuns sa insemne Teatrul LUNI si cum si-a castigat notorietatea pe scena culturala? Ce [..]
citeste si comenteaza
18 mai a fost Ziua Internationala a Muzeelor, iar Muzeul Taranului Roman si-a deschis portile [..]
citeste si comenteaza
Dragos Galgotiu continua in maniera estetismului, aducand de data aceasta pe scena o poveste [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate