Firea romanilor

firea-romanilor

Au romanii o fire a lor si numai a lor, care s-a conservat de-a lungul secolelor?
Raspunsul la aceasta intrebare se regaseste explicit si exemplificat in volumul coordonat de Daniel Barbu, Firea romanilor.
 

Cartea are o anumita structura, menita sa acopere o gama larga de interpretari ale firii romanilor pe diverse planuri (filozofic, moral, politic, social etc.), pornind de la o mica antologie de texte reprezentative, selectate in asa fel, incat “sa aspire la un grad inalt de generalitate” in ceea ce priveste caracteristicile elementare ale romanilor.

Premisa de la care a pornit ideea unor comentarii ale celor mai vechi marturii straine este paradoxul romanesc, intrebarea care necesita raspuns – de ce persista la romani decalajul foarte mare intre imaginea subiectiva pe care o au despre sine si portretul lor obiectiv conturat de straini?

Dintre trasaturile pozitive inregistrate de strainii care au fost familiari intr-un anumit timp cu spatiul romanesc se disting destul de putine: romanii sunt “iubitorii de noutati”, “foarte rabdatori la orice munci si lipsuri”, “nu se tem de nicio primejdie”, “isteti din fire, vioi, ei se bucura de o minte patrunzatoare”, “un neam care invata repede orice limba”, “invata tot ce vad”, “in toata tara femeile sunt peste masura de frumoase”, “placerea lor cea mai mare este totusi sa intinda mese”.

In schimb, trasaturile negative sunt mult mai prezente in aceste marturii: “spiritual poporului este grosolan si necioplit”, “porniti pe cearta”, “vesnic nemultumiti, oricum ar sta lucrurile”, “nu sunt supusi niciunei reguli, socotesc ca nu e lucru mare sa faca moarte de om”, “obisnuiesc sa-si omoare aproape pe toti domnii, fie in ascuns, fie pe fata”, “nu prea isi respecta […] legamantul casatoriei sau chiar il calca cu indaratnicie”, “foarte lacomi de bani si nascuti pentru furt”, “toate sunt lasate bunului plac al domnului sau al judecatorului”, “indragind norocul […] se lasa pe tanjeala fara a se ingriji sa deprinda un mestesug sau sa practice vreo arta”, “oameni fara carte si alta invatatura si de aceea foarte inchipuiti”, “cred ca invatatii nu pot fi cu mintea intreaga”, “se dedau unei vieti necumpatate”, foarte aplecati spre furt si talharie”, “munca este dusmanul lor”,”se falesc cu postul”, “tradatori si violenti”, “lipsiti de exercitiul virtutilor”, “nu cunosc niciun fel de masura: cand le merge bine se ingamfa; cand le merge rau se descurajeaza”.

Printre eseurile din acest volum se regaseste Fiinta morala romaneasca intre pasiuni si ratiune, scris de Mihaela Czobor-Lupp. Ipoteza autoarei consta in ideea ca, in incercarea de a-si crea un statut, o silueta distincta in filmul istoriei, un popor trebuie sa se aplece asupra prezentului si sa se autodetalieze cu rabdare, nu sa spere intr-un viitor mai luminos si sa se resemneze cu De maine va fi mai bine; pentru a putea realiza acest lucru, trebuie sa fie atent la imaginea lui reflectata in ceilalti, la perspectiva alternativa, care poate fi considerata reala si realista. Daca oamenii ar lucra acolo unde este necesar, ar putea ajusta acele neajunsuri pe care doar cineva din afara le poate observa.

In capitolul intitulat sugestiv Viata intre fertilitatea naturii si eternitatea ritualului sau fuga de timp se prezinta starea de fapt a romanilor, care nu e descrisa in termeni optimisti sau toleranti: pe scurt, romanii sunt nemultumiti de prezent, pe care nu se straduiesc sa il schimbe in mai bine, ei ofteaza gandindu-se la mai binele viitorului, care cu siguranta ii asteapta si pe ei; situatia lor poate fi descrisa si mai simplu cu ajutorul expresiei posibilitate in incertitudine sau, folosind cuvintele autoarei, “fire suspendata in potentialitate”. Asadar, se subliniaza caracteristici ca sedentarism al vointei, conformism comod, autosuficienta ignoranta, cadere in prezent, in simturi, in realitatea palpabila imediata.

Libertatea necizelata in vederea unui obiectiv, libertatea pur si simplu a imaginatiei este explicatia pentru “inocenta morala” a romanilor (“nu se ingrijesc prea mult de constiinta lor, deoarece traiesc mai curand dupa legile firii decat dupa religie”). Aceasta “fire” ar putea sa insemne deschiderea totala, toleranta unei infinitati de posibilitati de miscare pe plan spiritual, deci moral. In mod ciudat, din insemnarile strainilor, doar furtul si crima intra in categoria pacatelor, toate celelalte fiind absolvite de o constiinta lipsita de norme clare. Oricine ar putea observa, in acest caz, ca libertatea firii romanilor trebuie sa insemne, automat, lipsa de orice prejudecati. Dar ar fi o falsa intelegere a acestui aspect. Paradoxal, romanii sufera de-a dreptul de prejudecati, ceea ce reiese din textele strainilor: “stapaniti de prejudecati de neinvins fata de medici, la care nu recurg niciodata sau numai atunci cand totul s-a sfarsit”. Sunt refractari la stiinta din complexul autosuficientei, al ignorantei; au norocul mediului natural propice, al pamantului roditor, care nu necesita prea multa implicare.

Un alt element important in caracterizarea romanilor, care ii costa scump, il constituie graba, necesitatea de satisfacere imediata a dorintei. Nestapanirea romanilor are mai multe sensuri: pe de o parte, incapacitatea lor de a-si alege un punct de referinta in realitatea istorica. Astfel, romanii se indreapta cu ochii inchisi spre nicaieri, nefiind preocupati sa-i deschida; ei intra in ritmul naturii si gasesc protectie in sanul ei; pe de alta parte, graba schimbarii, ca alternativa la comoditatea curgerii timpului, produce anomalii pe planul organizarii politice. Astfel, se naste setea de putere bolnava, care nu este pusa in slujba comunitatii, ci a gloriei de sine. In consecinta, romanii au de ales intre dobandirea unei identitati prin schimbare brusca, nesanatoasa, si delasare. Pentru ca doar aceste doua posibilitati le cunosc. De multe ori, le experimenteaza pe amandoua, fara a gasi forta necesara de a depasi aceasta faza a imponderabilitatii istoriei lor.

 

Volumul difuzat de Editura Nemira acopera mai multe paliere de analiza a firii unice a poporului roman, unde putem gasi si plusuri, si minusuri, dar mai ales putem vedea care sunt resursele noastre si cum le putem exploata pentru a evolua.

Nota obtinuta:
10 (1 vot)
2753 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Alexandra-Troasca Luni, 06 Decembrie 2010

Etichete pentru acest articol:

Firea romanilor, Daniel Barbu, recenzie de carte, Nemira, Mihaela Czobor-Lupp, carti despre romani, Romania



S-ar putea sa va intereseze si:

Scriitoarea Isabel Allende este la baza ziarista. S-a nascut la Lima, in Peru, in anul [..]
citeste si comenteaza
Daca esti o viitoare mamica, atunci cartea “Sunt insarcinata. Ghid complet (de [..]
citeste si comenteaza
Mi-a picat in mana o carte subtire, de 60 de pagini cu scris mare, undeva pe la 30 de [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

In perioada 24-28 noiembrie, iubitorii de film vor avea ocazia sa urmareasca productiile [..]
citeste si comenteaza
18 mai a fost Ziua Internationala a Muzeelor, iar Muzeul Taranului Roman si-a deschis portile [..]
citeste si comenteaza
Au romanii o fire a lor si numai a lor, care s-a conservat de-a lungul secolelor ? Raspunsul la [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate