Meditatii despre iubire si despre cunoastere (II)

rugaciune-de-copil

In iubire lucrul cel mai important este daruirea, pentru ca numai cine o ofera poate suscita iubirea reciproca, de aceea nimeni sa nu se creada iubit dintre aceia care nu daruiesc!

Daruirea este conditia indragostirii puternice, a iubirii cu pasiune, a mentinerii sentimentelor in cadrul iubirii mature, fiind gingasia ridurilor si incantarea amintirilor pe timp de batranete.

In sensul perceptiei existentei noastre ca mister, ca acel irationament interminabil, se si spune de multe ori ca atunci cand suntem batrani depanam si rumegam numai amintiri, desi nu cred ca-i tot timpul asa. Depanarea amintirilor pentru aceia care se iubesc este un exercitiu bun pentru invierea si retrezirea sentimentelor actuale, ori daca nu vine de la sine atunci actul voluntar capata un sens deosebit, care de cele mai multe ori nu este unul rece. Actul voluntar putand fi asa nu prea caldut atunci in momentul in care auzim de el in prima instanta. Desi, sunt batrani care isi aduc aminte momentele de fericire din cauze obiective - putand ei iubi post-mortem! De fapt, multi dintre ei iubesc mai aprig atunci; si este trist, pentru ca numai cu un efort minor il putem iubi pe celalalt atunci pe cand se afla inca langa noi. Daruirea de prea multe ori devine masura iubirii tale, pe langa aceea de sine care astfel poate ramane un mic copil pe langa cea a adevaratei iubiri. Iubirea de sine este o masura de echilibru, de reconfortare cu sinele propriu, cat si de ajustare cu cel universal, insa daruirea, ea este masura a toate in iubire fara de care poate ca n-ar fi chiar nimic.

Aceasta nefiind o justificare pentru aceeia care dau si tot dau (fara de a i se fi cerut), adica pentru cei ce tot ofera neintrerupt si fara masura, asta probabil pentru a-si acoperii in fapt incapacitatea de a da ceva uman si firesc. Cate fericite coplesite cu daruri nu sunt (?), dar in ciuda acestui fapt nici ele parca nu stiu ce le lipseste relatiei lor. Si, se stie de fapt, ca o stiinta arhicunoscuta in mod mutual, cine este mai disponibil de “a da” - chiar cel mai sarac!

 

 Capacitatea de a da

Saracia (cea materiala, sa zicem) de multe ori este vazuta ca nedemna, inumana, degradanta tocmai pentru faptul ca omul sarac nu poate da prea multe, chiar nefiind incapabil de a da, ba dimpotriva, in sensul acestui fapt orice are el poate da fara discutii prea multe si rapid tocmai pentru a-si acoperii aceasta necesitate interioara de a da, iar asta nu neaparat din prostie... Pe existenta acestui principiu mutual cei care au si tot doresc sa aibe, datorita lui pot reusi rapid sa acumuleze si sa se desfete intre binecuvantari ale existentei, pe cat se poate de inselatoare desfatari, totusi... Pe naivitatea saracilor si datorita acestui mecanism inconstient al oamenilor saraci, se imbogatesc cei care se tot inavutesc. Insa, tocmai nealipirii de lucruri, cei saraci la propriu aduna bogatii in cer! Ei sunt curati, nu stiu de duble intelesuri ale cuvintelor, de mistificari, iar unul daca le solicita ajutorul, ei pe loc il ofera, chiar de sunt inselati. Insa, pana la urma nu cei care tot inseala si acumuleaza sunt cei mai fericiti. Isus spunea ca “e mai fericit este acela care da, decat acela care primeste!”, invatatura aceasta de fapt era si de mai inainte in stravechi sisteme de gandire, insa nimeni nu a spus-o atat de intelept, chiar prin simplitate! Bogatia interioara cu adevarat este data de posibilitatea de a da, iar cel sarac atunci cand indeplineste acest gest, simte pe buna dreptate ca este sau ca devine bogat. Prin posibilitatea activa de a oferii de fapt nu simti numai masura de a fi bogat ci si pe aceea de a deveni puternic, pentru ca tot oferind primesti altceva in schimb (este in fapt si-un principiu mercantil aici a oferi ceva in mod gratuit, pentru a vinde ceva mai de pret), chit ca ar fi vorba doar de intarirea sufleteasca prin nealipirea de ceea ce-i efemer si prin dezvoltarea capacitatii de ati axa personalitatea numai pe ceea ce este durabil in viata. Lucrurile spirituale, sinele si sufletul este tot ceea ce-i mai durabil si transcendental fata de tot ceea ce-i trecator, chiar si numai acestea fiind ele - sunt responsabile pentru existenta iubirii!!

Este de altfel bogatia spirituala si puterea ca om ce are deplina libertate si forta in a si-o exprima - prin care automat esti fericit in plenitudinea trairilor. Si nu oricine da mult poate deveni fericit prin aceasta, deoarece acel mult poate fi atat de putin in comparatie cu ce are acela care a dat mai putin, dar mai ales in comparativ cu capacitatea aceea de a oferii din inima. Acela care a dat putin poate ca a dat tot ceea ce avea. Bogatiile materiale nu au fost niciodata raspunzatoare de fericire, ba dimpotriva, bogatul gasind in final dupa atatea surogate de fericire gasite un confort caldut, daca cumva nu o alta forma de pierdere a banilor a putut sa-i invadeze surogatul de fericire.Apropo, oare nu v-ati intrebat de acei bogati eleganti, infatuati si sclipitori pe cand treci pe langa ei de ridica din cap, insa nu spun prea multe…de ce?   Deseori m-am intrebat de aceasta atitudine: ei nu vorbesc pentru ca atunci si-ar divulga nefericirea

 

Tarie sau slabiciune la cel care ofera?

De buna seama oferirea dragostei presupune tarie de caracter si nu dupa cum se tot spune la nivel comun: ‘Vai, este de rau, m-am indragostit si o sa ma pierd..’ Cei slabi da, adica aceea care doar asteapta sa primeasca iubire (egoistii), cu adevarat se pierd. Cel puternic, adica acela care a inteles ca trebuie sa ofere in primul rand iubirea pentru a o avea si de a o produce in interior pentru a o simti el insusi in primul rand ca apoi s-o poata oferii, acela nu se vaita, ci trateaza problema cat se poate de adecvat si matur.   “Stiu ca daca iubesc prea pasional ma pot arde, dar ma si intaresc pentru ca focul caleste ceea ce nu poate topi! Este paradoxal, insa cu cat pot capta cat mai multe in suflet si cu cat ma impanzesc mai mult adorand cat mai multe fiinte si cati mai multi oameni, ma regasesc in tot atatea si ma oglindesc in ele. Ma simt tot timpul pierzandu-ma prin toate lucrurile de suflet pe care le iubesc, dar si ma regasesc prin ele, chiar si atunci cand un regret imi poate sopti ca m-am pierdut prea mult, de aceea ma intaresc prin tot ceea ce pierd si ma regasesc prin tot ceea ce iubesc. Pot avea simtiri straine, nesimtite de nimeni uneori, pot face asane involuntary.. dar, prin controlul pastrat prin tot a ceea ce a fost si este printre acele simtiri stranii si chiar contradictorii uneori, numai asa imi largesc orizonturile constiintei - a iubirii, de fapt!!” Asa putand gandi un om care iubeste autentic. Deci, sa fie acest lucru slabiciune?

 

 Ce inseamna a oferi in iubire?

Pana acum s-a distins ca a oferii in iubire inseamna in exclusivitate de a da ceva din suflet, chiar ati da sufletul insusi pentru ca oricum ti-l regasesti apoi mai bogat si mai puternic! Acum aflandu-ne in mod special in sfera ofertarii ce se poate face strict numai prin sfera sufletului, acesta nu inseamna neaparat ca trebuie neaparat sa fi spiritual caci numai asa ai fi iubit (frica de a nu fi iubit) sau mereu bucuros cu orice haz, mereu indraznet cu orice risc, mereu debordant in a molipsi pe altii, pentru ca, oricat ti-ai dori asta cu ardoare nu ai cum; numai aceia care duc o viata ascunsa pe care nu ti-o infatiseaza, dorind ca neaparat sa ai de toate si sa nu duci vreo lipsa, incercand din rasputeri sa te veseleasca si sa te fericeasca; nu spun ca tu pe undeva nu simti aceasta, iar o incercare din aceasta disperata de a te inveseli te indispune, tocmai pentru ca in autenticitatea schioapata! Ar trebui sa-i dai verde sa se duca complet acela. 

Se stie ca sunt lacrimi ce fericesc, conflicte care se pot naste din iubire chiar acolo unde ea este mai puternica, dar care rezolvate frontal si nu pe lateral ori aerian (ca acel disperat de a te ferici) ele iti confera o fericire enorma! “Oameni suntem, ciorba mancam” spunea asa de simplu, dar frumos un proverb latin, caci oameni suntem si nu avem cum sa nu fim tristi, asta numai daca nu ne-am tampit de tot si-am dat in depresia euforica, care de altfel cam rar este asa. Unul care rade tot timpul nu are echilibru nici fizic, iar pentru alte dispozitii maniacal-nevrotico-psihotice puteti gasi si singuri oricand exlicatii de tot felul, atat pentru tratament cat si pentru – cortina teatrului!

Sunt pe buna dreptate lacrimi ce bucura, rasete ce intristeaza, zambete inselatoare; insa, cel curat intuitiv poate simti iubirea (ne sau) adevarata care se apropie de el. Cu toate ca, repetitim de a intarii faptul ca, numai cel care a inteles ca trebuie s-o ofere iubirea numai acela poate astepta s-o si primeasca. Numai prin subterfugii, seductii si alte mecanisme de a atrage iubirea niciodata, n-o vei simti tu insuti inainte de orice si mereu vei fi un nefericit. O poti atrage iubirea, o poti face sa vina la tine, dar pe cand este in fata ta, tu daca n-ai pic de iubire in tine, n-o poti simti! Acest lucru il poate experimenta tot timpul acela care se incapataneaza doar la a seduce, pe cand celalalt care a produs-o in interior chiar daca prea multi nu i-au impartasit-o, ea a devenit mai puternica prin ofertare, dar mai ales prin depasirea eului personal, mai ales ca a devenit matura!

 

Diferentiale!

De multe ori pentru barbati indragostirea si apoi iubirea fata de o femeie devine masura maturizarii lor emotionale, desi- ele stiu foarte bine! Acum este discutabil pentru ca este o diferenta si intre modul general cum se ofera o femeie si modul dupa cum se ofera in iubire un barbat, pentru ca deseori femeile la inceput nu prea arata/indica prea mult (bine, cele cu cap!), iar barbatii prea mult vor inca de la inceput sa vada asta, insa, de multe ori dupa ce au constatat, nu-i mai intereseaza... Poate ca nu-i degeaba vorba ca barbatii sunt infierbantati inainte de casatorie, iar femeile dupa… Personal nu ma intereseaza aceste statistici, insa colateral am ajuns ca prin prisma iubirii sa amintim ca exista o diferenta ce tine de mentalitate, in speta de diferentele dintre masculin si feminine si dupa modul de a oferii in iubire. Exemplul poate cel mai simplu, dar relevant, ar fi cel din sfera sexualitatii : pe cand femeia se ofera atunci cand primeste, ca atunci cand primeste ea de fapt ofera, desi, ofertarea ei mai puternica se vede atunci cand printr-o daruire totala, creste si educa copilul, acesta si fiind modul prin care i se raspunde daruirii barbatului in dragoste. Probabil insa, ca acest lucru nu-l vad foarte multi. Femininul vine intotdeauna ca o completare a masculinului si invers, dar poate ca la om mereu se perturba sensurile naturale?

 

Cam ce-ar mai trebui sa cunosc pentru iubire?

Legat de toate cele de mai sus trebuie sa stim ca daruirea in iubire nu inseamna caritate (ex. acela care a oferit mult), ba dimpotriva caritatea fiind un mijloc pentru cei bogati de a scapa de sentimentele crunte de vina, cel mai probabil pentru a-si acoperii modul cum si-au stras averile si banii, dansii preferand totusi sa faca acest lucru prin intermediari (ideea stralucita plecand chiar de la ei mi se pare), pentru un cat mai mic posibil act de apropiere fata de cei ajutatati, ei preferand in continuare cercul lor stramb departe de nedemnitatea si neetichetatea umana la care au contribuit ei prin metodele sofisticate pe care le-au avut la baza acumularilor si intemeierilor castelelor de pseudo-fericire (vezi despre Narcis), de altfel, castele de nisip bazate doar pe un inalt grad de confortabilitate. Narcis… nu se iubeste pe sine si nici nu va avea masura de a invata daruirea in iubire, daca ii lipseste aceasta temelie sau pilon de baza al iubirii, ramade perpetuu in adoratie...

Daca ar fi sa stabilim prioritatile pentru toti care nu stim, atunci cand iti place cineva nu te duci de prima data sa-i oferi ceea ce iti inchipui ca i-ar placea, ci prima data trebuie sa vina si sa decurga lejer - cunoasterea. Acest lucru trebuind sa-l stie si acei adolescenti care confunda ‘cunosterea pe dinauntru’ cu adevarata cunoastere a celuilalt. De prea multe ori aceasta cunoastere truncheta fiind finalul relatiei, pentru ca din pacate se stie cine urmareste mai mult asta, iar ‘caderea rapida’ a fetei face ca masculul sa nu mai aibe alt interes daca nici nu i s-a suscitat altul intre timp, adica acela din sfera gandirii. Dupa aceea, pentru multi reprezentand un plictis continuarea relatiei, pentru ca ei au ajuns deja acolo unde trebuia. Necesitatea cunoasterii in iubire face ca la un moment dat iubirea insasi sa devina un instrument stralucit de cunoastere (Dragostea si cunoasterea!)

Sa cunosti pe cineva in iubire echivaleaza cu prietenia desavarsita, fara prietenie nerezistand nici macar o relatie de copii, oricat de nevinovati ar fi ei in fata mistificarilor. Cine stie si are o reprezentare a prieteniei adevarate, poate face diferenta aceasta, pe cand orice iubire mare este sortita esecului fara de prietenie - aceasta inradacinandu-se numai pe sinceritate!

A mai cunoaste in iubire insemana a sti ca dragostea ta la un moment dat, desi nu se confunda cu indragostirea (dupa cum am indicat in articolul despre iubire), este o masura a maturizarii omului, oricat de egoist ar putea fi el in general, se mai intampla ca dragostea sa-l atinga

 Apoi, dupa cum am mai spus de multe ori si dupa cum reiese si de mai sus dragostea nu echivaleaza cu sexualitatea, desi in ziua de azi sunt asocieri crunte.. de a se fi ajuns a se emite ca dragostea se consuma - de fapt, aceeia care nu a fost! Sigur e ca perceptia aceasta despre dragoste va da cu singura peste nasul celui care o are.

 Doresc iubire la toata lumea!!

Un articol de: Valerian Mihoc

Nota obtinuta:
10 (7 voturi)
2072 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 20 Iulie 2013

Etichete pentru acest articol:

despre iubire, iubirea, citate despre iubire



S-ar putea sa va intereseze si:

Sfintele Sarbatori de Pasti se apropie cu pasi repezi. Nici nu a trecut bine Craciunul si [..]
citeste si comenteaza
Ce inseamna oare credinta? In ce trebuie sa credem si cum? [..]
citeste si comenteaza
Marea conditie a iubirii: - “a darui”, pentru ca numai cand o darui poti vorbi de [..]
citeste si comenteaza
Doar noi alegem cat timp purtam povara vinovatiei, povara apasatoare, goala ca o pagina [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

De-ai vrea vreodata sa ma ierti Dar cu blandete sa ma certi [..]
citeste si comenteaza
In timpul verii obisnuim sa consumam cat mai multe legume si fructe pentru a ne vitaminiza si [..]
citeste si comenteaza
Orice femeie viseaza la clipa in care va deveni mireasa. Orice tanara isi doreste ca in ziua nuntii [..]
citeste si comenteaza
Omagiu adus celui mai important domnitor al Moldovei (si nu numai) din toate timpurile... [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate