Autenticitate, unicitate, persoana mea. Este vorba despre calitatile mele, defectele mele si greselile mele. Am parerile mele, personalitatea mea, familia mea, persoana mea. Ne nastem o singura data. O singura viata avem.  Daca este vorba despre viata mea, atunci sunt doar regulile mele.

Fie ca ne place sau nu, in afara de genetica, un rol important, in formarea noastra ca oameni, o are si educatia. In primul rand, suntem educati in sanul familiei in care crestem si de care depindem ca indivizi. Parintii, bunicii, fratii, cu totii isi pun amprenta asupra modului in care crestem si ne dezvoltam. In primii ani de viata, copilul observa si imita tot ce se petrece in jurul sau si, in mod special, este atent la comportamentul parintilor sai. Mai tarziu, el are primul contact cu viata sociala. Merge la scoala. Alti actori cu rol important in formarea si educatia noastra sunt profesorii.

Devii ceea ce gandesti

Eu cred ca tuturor ne ramane intiparit in memorie un model. Nu o sa mentionez toate persoanele pe care le-am admirat si le admir pentru ca nu mi-ar fi de ajuns o carte intreaga pe aceasta tema. O sa fac referire, acum, la profesoara de istorie din generala. Vreau sa va marturisesc ca am avut norocul si onoarea sa invat lucruri noi de la niste profesori pasionati de munca lor. Niste oameni in fata carora ma inclin cu toata admiratia. Dar sa revin... imi amintesc perfect de profesoara de istorie. O doamna mereu eleganta, cu tinute perfect alese si cu un aer autoritar. Genul de profesor de o seriozitate care impune respectul in mod firesc. Nu retin nici macar un episod in care sa-si fi iesit din fire si sa ridice tonul la noi, invataceii. Ne-a predat materia cu atata pasiune si devotament incat nu aveai cum sa nu te molipsesti si sa nu-ti placa istoria.

Dar ideea este alta. Nu o sa va tin nicio lectie de istorie. O anumita afirmatie a profesoarei de istorie mi-a ramas atat de adanc intiparita in memorie, incat stiu ca am aderat la ea cu atata convingere ca si cum acele cuvinte ar fi iesit rostite din gura mea. Nu retin in ce context au fost facute, dar exact acestea au fost vorbele: "Oamenii se aseamana, se deosebesc, dar nu sunt la fel". Inca de mica, am crezut in adevarul acestei fraze. Asadar, noi suntem unici. Pana si gemenii -care desi sunt la fel fizic vorbind- sunt construiti avand personalitati cat se poate de diferite.

Fiecare, altfel...

Nu degeaba ne infuriem atat de tare cand suntem bagati toti in aceeasi oala, pe nedrept. "Toate/toti sunteti la fel". Sau in acele dati in care suntem comparati sau confundati cu altii. Da, poate ca "esti ca si" (mama, tatal, fratele sau sora ta), dar tu nu esti niciunul din ei. De aceea, este bine sa fim toleranti unul cu altul. Desi suntem cu totii diferiti, asta nu ne da dreptul sa nu fim intelegatori, plini de compasiune si iubire. Gandim diferit, reactionam altfel in diverse situatii din viata noastra, avem alte asteptari de la cei din jurul nostru. Dar cu toate ca suntem de diferiti, exista multe lucruri frumoase care ne leaga; ne dorim sa iubim si sa fim iubiti, sa avem o familie frumoasa, sa fim sanatosi, sa fim respectati, iar lista poate continua.

Cred ca tocmai in asta consta frumusetea vietii - oamenii nu sunt la fel. Si avem atatea de invatat unii de la altii.

Un articol de: Andreea Samoila

Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 21 Ianuarie 2012