O prima intrebare pe care ar trebui sa ne-o autoadresam ar fi: De ce tot mai multi oameni aleg sa se trateze in strainatate de afectiuni pe care in mare parte le putem trata si in Romania? Si mai ales de ce tot mai multe persoane aleg strainatatea chiar si pentru o operatie simpla sau pentru o nastere? Dupa caz, raspunsurile pot fi: "de snobi”, "pentru ca au bani” sau realistul "pentru ca se tem sa apeleze la sistemul de sanatate romanesc”! Raspunsul din urma fiind de fapt, asa cum spuneam cel corect, realist si departe de orice forma de snobism.

Desi fondurile alocate sanatatii s-au dublat dupa 2005, schimbarile intarzie sa apara. In conditiile in care ajungi de urgenta la spital si nu poti alege unde ajungi trebuie sa fii intotdeauna pregatit sufleteste mai ales material pentru a putea oferi cate ceva tuturor, altfel nu intotdeauna ai garantia ca te vei trezi din anestezie. Cand medicii spitalelor din Romania nu sunt capabili sa puna un diagnostic corect sau mai grav, un diagnostic, cand inainte sa-ti faca analizele necesare pentru a vedea de ce anume suferi esti luat in primire si bagat la perfuzii cu te miri ce la care descoperi ca esti alergic si intri in stare de soc, cand bolnavii de diabet ajung la urgente fara puterea de a mai spune ce li se intampla, iar in prima faza li se administreaza prin perfuzie glucoza, cand esti repartizat intr-un salon unde vizita medicului uita de multe ori sa apara sau unde nu esti ascultat atunci cand iti dai cu parerea pentru simplu motiv ca nu esti medic si unde din lipsa valorizarii medicilor, a salarizarii lor corecte dar - sa nu excludem - si a incompetentei lor te temi sa ajungi si alegi atunci cand ai ocazia sistemul privat, singura solutie ramane privatizarea. Alternative nu se mai poate spera ca exista. Mai mult decat atat, nici privatizarea nu este o garantie de siguranta personala atunci cand ajungi in spital, dar cu siguranta este un inceput. Nu in ultimul rand trebuie tinut cont de faptul ca privatizarea ar trebui sa insemne inainte de toate testarea competentelor cadrelor medicale! Un spital privat si o mai buna tratare, putin (poate) mai umana nu ofera si garantia sigurantei personale cata vreme medicii ajunsi acolo au lipsuri care afecteaza direct pacientii. Privatizarea ar trebui sa fie inainte de toate o garantie de profesionalim deci excluderea din sistemul sanitar romanesc a tuturor medicilor care nu sunt cel putin foarte buni. Iar dupa atatea intamplari si povesti suficient de mediatizate cu si despre medici incompetenti, se poate cu usurinta face o selectie atenta! De ce? Dintr-un singur motiv suficient de puternic. Medicina nu este o facultate pe care sa o poti termina cu nota de trecere sau care sa-ti permita sa experimentezi pe fiinte vii!

Spitalele private, o alternativa?

Sistemul privat, cat de mult va raspunde el nevoilor categoriilor defavorizate, locuitorilor din zonele sarace sau bolnavilor incurabili este un al doilea punct la care ar trebui sa ne gandim atunci cand alegem privatizarea. Si asta pentru ca indiferent daca un locuitor din zonele sarace, fara posibilitati sau un bolnav incurabil, ambii aleg sistemul de stat dintr-un motiv sau altul, fie ca nu au acces la cel privat poate insemna de multe ori acelasi lucru cu atat mai mult cu spitalele din zonele fara posibilitati sunt ele in sine fara posibilitati si nu ajuta cu nimic, la fel nu trateaza afectiuni grave, incurabile. Asadar, un sistem privat, corect si sigur poate ajuta si aceste categorii defavorizate mai mult decat ar face-o actualul sau viitorul sistem sanitar de stat, lipsit de igiena, fonduri, profesionalism si mai ales interes. Privatizarea poate fi o solutie pentru ca asa cum in alte tari europene se gasesc solutii pentru a se trata si cei cu situatie financiara precara am putea face acelasi lucru. Peste toate astea cert este ca renuntarea la sistemul privat si ramanerea in sitemul de stat nu-i va trata pe cei saraci si cu atat mai putin pe cei ce sufera de boli incurabile.

Realitatea medicala

In continuare vor avea parte de anestezii de 12 ore pentru o operatie de jumatate de ora, de perfuzii cu glicemie administrate bolnavilor de diabet si de ce nu tratarea unei boli pe care nu au de fapt si agravarea celei care a ramas nedescoperita. Ca sa nu mai discutam de absenta vizitelor medicului, de orizontul limitat pe care il au in domeniul ales, lipsa informatiei, ignoranta si faptul ca intri in spital cu o problema, iesi cu ea nerezolvata si cu inca cel putin trei dobandite "gratie" igienei de la fata locului.

Si inca ceva: nu mai vrem sa ne arda copiii nou nascuti in maternitati din cauza asistentelor care ii uita in incubatoare si nici sa-i inmormantam la cateva zile dupa i-am nascut tot din cauza asistentelor care ii scapa din brate pe holurile spitalelor! Pentru categoriile celor fara posibilitati si bolnavilor incurabili, poate da, pentru  ei solutia sistemului de stat va fi mai buna mai mult moral, pentru ca se vor linsiti la gandul ca nu e o tragedie daca nu au bani. Dar in realitate, poate fi o tragedie alegere acestui sistem in sine, pentru ca se stie oricum: ceea ce este ieftin sau gratuit nu este degeaba asa!

Sa nu uitam ca sursa majoritatii problemelor este de cele mai multe ori lipsa civilizarii. Nu este oare momentul sa incercam sa ne civilizam?

Postat de: Sorina-Corneanu Luni, 19 Decembrie 2011