Saptamana aceasta a avut loc “serbarea” Sf. Paraschiva, prilej de rugaciune si pelerinaj la sfintele moaste, pentru credinciosii romani. In aceste zile de post si rugaciune, si-au facut loc, ca de obicei, si cateva sarmale de pomana.

Pelerinajul traditional pe la sfintele moaste a devenit si de aceasta data un circ supra-mediatizat, care nu are nimic de a face cu credinta, ci, mai degraba cu un meci de K-1.

Pelerinul, exemplu de credinta

Pelerinii, in majoritate pensionari nevoiasi si neputinciosi, se transforma in adevarate fiare, care lovesc cu pumnii si picioarele (reumatismul dipare ca prin farmec!) si uneori, chiar musca, ca sa mai apara si la Stirile de la ora 5, asa... sa fie si ei vedete la televizor.

Iar vocabularul este unul “greu”! Arsenalul de injuraturi si “binecuvantari” din dotarea bunicilor nu pot fi intrecute de nici un maidanist si nici de catre cei “de la usa cortului”, cum se spune in popor. Oare ce parere au despre aceste cuvinte pioase Patriarhii?

Pentru ce se desfasoara asemenea lupte crancene?

Mai intai pentru un pupat consistent pe moaste, pupat care sa lase urme consistente pe obiectul adorat, impreuna cu eventualii microbi si bacteriile pe care ii mai are pelerinul. Apoi, au loc celelalte runde de batalii seculare pentru mititei, sarmalute, o felie de paine, o sticla de apa si orice altceva se mai gaseste gratis pe la manifestarea respectiva.

Profilul luptatorul la promotii

Trebuie sa recunoastem ca pelerinii sunt de obicei, bine antrenati, majoritatea fiind veterani ai promotiilor. Adica acele imbulzeli in masa de pe la hipermarketuri, pentru ulei, orez si alte produse in cantitati uriase, motiv destul de intemeiat pentru orice pensionar sa lupte pana la ultima suflare. Cu pumnii, picioarele si, arma speciala: lesinul!

Trebuie sa amintesc ca de multe ori, magazinul ofera produse non-alimentare, nu neaparat utile tuturor categoriilor sociale.

Si desigur, combatantii afla pentru ce lupta, abia dupa ce s-a incheiat batalia.

Din pacate, sunt cazuri serioase in care oamenii sunt calcati in picioare, in isteria creata, iar uneori isi pierd si viata. Pentru o sticla de ulei in plus.

Cazare in regim special

Revenind la pelerinaje, acestea dureaza de obicei cateva zile, in mod oficial, dar credinciosii prevazatori ajung si cu o saptamana inainte, pentru a prinde un loc in fata, cat mai aproape de prelati si de racla cu ramasitele sfinte.

Problema este ca regimul de cazare este de tip camping improvizat.

Improvizat fara cort, in mijlocul strazii sau al parcului, in functie de locatia bisericii. Un mic amanunt: in Romania nu prea se poarta toaletele ecologice. Va dati seama ce ramane dupa un asemenea pelerinaj, in conditiile in care se strang si pana la cateva sute de persoane intr-un singur loc, timp de cateva zile?

Un dezastru, care abia daca este curatat pana la urmatorul pelerinaj.

Curatati cu spor, pana la urmatorul sfant care mai are moaste prin Romania!

Postat de: Simona Sâmbătă, 15 Octombrie 2011