Stapan sau prieten
Tot mai multi oameni achizitioneaza un sufletel mic si blanos care sa le tina companie si sa le descreteasca fruntea in momentele grele din viata. Dar de multe ori dragalasul animalut creste si devine o adevarata fiara, pe care nici stapanul sau nici altcineva nu o mai poate stapani. E clar ca undeva, cineva a gresit, dar cine, unde, cand?
Din greseala in greseala...
Prima greseala este ca decizia de a lua un catel sau pisica este luata de cele mai multe ori in graba, dupa considerente de ordin emotional, fara sa i se acorde importanta cuvenita. Cati oameni cunoasteti care inainte de a-si, lua un pet au discutat serios cu toti membrii familiei daca sunt sau nu pregatiti pentru acest angajament pe termen lung, care implica resurse financiare, emotionale si temporale?
Probabil nu prea multi, sau chiar niciunul, fiindca de obicei noul membru al familiei este achizitionat la insistentele mezinului aflat in fata unui magazin de animale.
Ne potrivim?
Un alt aspect neglijat la achizitionarea unui animalut este rasa acestuia. Desi un pui de Saint Bernard este foarte dragalas si e greu sa treci pe langa el fara gandul de a-l lua acasa, nu este un animal potrivit pentru traiul in Bucuresti (sau alt oras sudic), nici atat pentru apartament, caz in care un Bichon sau un techel sunt mult mai potriviti. Si poate nu multi viitori posesori de catelusi stiu ca un exemplar de Viszla este foarte curat si nu necesita dusuri dese sau periaj, iar unui Golden Retriever nu-i miroase gura.
Regula este valabila si in cazul pisicutelor; nu toti au timpul necesar pentru a ingriji o Persana, in timp ce alte rase nu necesita periaj atat de des - de exemplu pisicuta Whiskas, adica British Shorthair.
Alt lucru important, dar greu de observat de catre majoritatea cumparatorilor, este comportamentul, personalitatea animalului. Acesta are legatura cu rasa, dar si cu parintii animalului, de aceea este foarte important sa avem grija de la cine luam catelul sau pisica si ce probleme de sanatate au avut parintii si bunicii animalului.
Afectiune in loc de fermitate
Dupa ce trecem de aceste prime etape si aducem acasa ghemul de blanita, cei mai multi nu rezista impulsului de a-l rasfata si de a ceda plansetelor acestuia cand se vede singur in cosuletul sau si astfel animalul ajunge in pat sau pe canapea si acolo va ramane toata viata, impunandu-se in fata oamenilor impresionabili ori prin scancete sfasietoare ori aratandu-si coltii si ghearele.
O greseala majora si frecventa este adresarea catre animal ca si unui om; “prostule, stai pe loc” nu va convinge un caine sa ramana pe loc, mai ales daca cuvintele sunt tipate la nervi, in timp ce “Stai” sau “La picior” spuse pe ton de comanda si cu mult calm vor avea efectul scontat. Cu putina exagerare, educarea unui catel este asemanatoare cu educarea unui copil: necesita mult calm si rabdare, dar si afectiune si atentie, oferite la momentul potrivit.
Cu alte cuvinte, inainte de a va lua un animal de casa ganditi-va profund si indelungat daca ii puteti acorda toata atentia si grija de care are nevoie, pentru ca acesta sa va ofere bucurie si companie indelungata.
Postat de: Simona Luni, 27 Septembrie 2010
pets, stapan, prieten, animal, rasa, ingrijirea animalelor
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Importanta etichetelor in vanzarea produselor de casa
- Look profesional si stilat: trucuri vestimentare pentru un impact pozitiv la birou
- Cele mai elegante ceasuri de dama in 2025: modele care cuceresc scena fashion
- Contraindicatiile RMN: cand si de ce nu este indicat
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
