Povestea lui Puf

17

Unii dintre noi adoptam un animalut (fie ca este catel, pisicuta, iepuras, testoasa...) si ajungem sa il iubim atat de mult, ca el devine parte integranta din familie, un membru cu drepturi depline... Ne bucuram si suferim alaturi de el... Si... primim iubire neconditionata si sincera.

Eu sunt Pufi, sau Pufulet, sau Pufos, sau Gogoasa....Si aceasta fiindca toti ai mei ma alinta in fel si chip.

Acum am 5 ani, dar aveam aproape doua luni de viata cand m-am ratacit pe o ploaie infricosatoare si m-am adapostit langa o casa. Acolo m-a gasit mama mea adoptiva.

Iar viata mea de atunci este una de basm. Chiar ca ma consider o „pisica aristocrata”.

Intamplarea face ca ziua in care m-a gasit mama mea adoptiva sa fie chiar de ziua ei de nastere si la un an distanta de cand motanelul ei drag de 14 ani s-a dus cu treburi in Raiul pisicutelor.

In prima noapte eram atat de speriata si am plans mult, dar mama m-a tinut toata noaptea in brate si asa am adormit. De a doua zi am inceput sa ma simt acasa, in familie.

Este adevarat ca sunt cam rasfatata si mofturoasa la mancare, dar sunt cumintica si nu supar pe nimeni si nici nu am zgariat pe nimeni.

De fapt, sunt chiar fricoasa si retinuta cu musafirii.

Cand suna soneria, ma bag sub pat si nu mai ies de acolo decat cand este liniste.

Imi fac gherutele numai intr-un loc amenajat pentru mine. Nu asa cum am auzit ca fac alte pisici obraznice, care strica mobila sau rup perdelele.

Noaptea sunt foarte cuminte si dorm, iar dimineata ma scol odata cu mama. Mergem amandoua in bucatarie, unde mama pregateste micul dejun pentru familie, iar eu o astept cuminte sa termine, fiindca stiu ca imi vine si mie randul sa imi dea gustarica mea preferata. Feliute de muschi! Iam-iam! Ar fi trebuit sa ma cheme „muschiulet”, atat de mult imi place!

Apoi, ma duc pe balcon si fac o trecere in revista a ghivecelor cu flori.

La sfarsit ma opresc la ghiveciul meu cu iarba pisicii, de unde rontai un pic.

Apoi, daca am chef, ma duc la geam sa mai numar vrabiutele. Uneori vorbesc cu ele pe diverse tonuri si tonalitati, dar ele tot se sperie de mine.

Fiindca sunt cam rasfatata, sunt si un pic mai grasuta si nici nu prea imi place sa fac cine stie ce miscare. Alerg putin, iar apoi ma intind cat sunt de lunga pe jos. Indiferent unde. Chiar si in dreptul usilor.

Trebuie sa va spun doua ciudatenii de-ale mele...

Mi-e frica de muste! Bazaitul lor ma sperie atat de tare, incat ma bag sub pat de frica lor.

Iar alta ciudatenie este aceea ca atunci cand mama rade, rad si eu odata cu ea. Dar numai cu mama fac asta.

Si mama spune ca nu a mai auzit niciodata atatea feluri de tors.

Ei bine, da!

Pot toarce in diverse tonuri si pe diverse tonalitati.

Si mai fac ceva, ce mama spune ca este foarte civilizat! O anunt de fiecare data cand termin... stiti voi! Treburile de la litiera! Ca doar nu degeaba sunt o simandicoasa, nu?

Si inca o curiozitate cu mine...

Mi-e frica cand pleca mama de acasa.

Nu stiu de ce!

Dar am niste ciucurei colorati (galbeni, verzi, rosii si portocalii) tinuti intr-o cutiuta de-a mea, pe care ii scot si ii aduc pe pat acolo unde dorm. Ma inconjor de ciucurei pana vine mama. Si plang dupa ea. Indiferent daca mai este cineva de-al casei cu mine, eu tot o caut pe mama si imi scot ciucureii din cutiuta. Ar trebui sa ma vedeti cu cateun ciucurel in gurita luat din cutie, adus pe pat, urmatorul ciucurel, si urmatorul...

Ai mei rad de mine, ca ar fi distractiv sa ma filmeze odata la cate drumuri fac... Si cand se intorc acasa, ai mei fac intreceri cu cati ciucurei am scos si ce culori.

Si ca sa ii distrez pe ai mei, uneori scot un ciucurel si tip cat pot de tare si stau langa el, pana vine cineva sa vada ce nazbitie am facut.

Cam asta sunt...

Mi-as dori ca toate pisicutele sa isi gaseasca asa familii bune cum am eu.

Sa nu mai fie nici o pisicuta trista pe strada, alergata de caini sau oameni fara suflet, infometata si infrigurata.

 Aceasta este povestea mea, a unei pisicute rasfatate si iubite...

Un articol de: Catalina Morar

Nota obtinuta:
9.7 (14 voturi)
1041 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 28 Iunie 2014

Etichete pentru acest articol:

animalute de companie, pisicute



S-ar putea sa va intereseze si:

Povestea lui Sigrid Laube, "Balul florilor", este un prilej excelent de a-ti [..]
citeste si comenteaza
Tanara sa mama, Clara tocmai i-a citit copilului o incantatoare poveste despre printi si [..]
citeste si comenteaza
Am observat zilele trecute, cu amaraciune, cum o batranica i-a cerut locul in tramvai [..]
citeste si comenteaza
Mos Nicolae Dragul meu,mos Nicolae, Stiu ca tu esti sfant si bun Si mai stiu ca-n [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Cromoterapia, sau terapia prin culori este una din cele mai vechi practici medicale ale lumii. [..]
citeste si comenteaza
Culori predominante si in voga anul acesta: nude, rosu si albastru intens, olive, galben mustar, [..]
citeste si comenteaza
„Natura fantastica” – nu am descris vreun tablou excentric sau titlul unei opere literare, ci [..]
citeste si comenteaza
O piele frumos bronzata reprezinta o necesitate pentru multe dintre noi, dar ne e frica si de unele [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate