Comoara familiei

liliac_verde

A fost odata ca niciodata un liliac verde si nimeni nu-l placea din cauza asta. Era mereu singur, cand facea ceva dragut si vroia sa arate tuturor, ei fugeau de el. Acest lucru l-a facut sa vrea sa plece, dar inainte de asta, a vrut sa se consulte cu parintii lui.

- Mama, tata, vreau sa plec in lume, nu vreau sa mai stau aici, nu mai suport singuratatea.

- Dragule, eu te las sa pleci, fiindca am vazut cat iti e de greu, dar totul depinde de tatal tau.

- Off, de ce trebuie sa decid eu pentru el?

Daca el vrea sa plece, sa plece. Dar fiule, acum ca vrei sa pleci, sa vii cu mine in pivnita sa iti dau ceva.

- Bine tata, sa mergem.

.....

- Tata, ce-i cu bucata asta de fier?

- “Bucata asta de fier”, cum ii spui, este un lucru minunat, este in familia noastra de generatii, si ti-l dau tie, ca sa te ajute in calatoria ta.

- Dar ce face?

- Eheheeee, ce face, asta vei afla tu singur.

- Macar are vreun nume?

- Normal, se numeste Naris.

- Ce nume ciudat.

Il ia cu scepticism, ii multumeste tatalui si pleaca in bucatarie unde era mama lui.

- Mama, mama, ia uite ce mi-a dat tata.

- Oh, fiule, este foarte dragut, trebuie sa ai grija mare de el pentru ca si el va avea grija mare de tine. Du-te si i-ati ghiozdanul si pune-ti Narisul in ea, si apoi sa vii sa iti dau si niste sandvisiuri sa ai la drum.

- Mama, dar nu vreau sandvisiuri, acum ca plec, sunt un liliac mare, pot sa-mi port singur de grija si sa-mi caut de mancare.

- Da?!?, nu conteaza, vino sa iti dau pentru orice eventualitate.

- Bine, dar le voi arunca.

- Of of, ce voinic esti tu dintr-odata, du-te sa dormi pentru ca maine vei avea o zi mare.

- Maine? Plec acum, nu maine.

Dupa ce ii da sandvisiurile, isi ia ramas bun, si porneste la drum, gata de aventura vietii lui.

 

A mers el, a iesit din orasel, toti il ignorau, iar el era nepasator acum, era asa de mandru ca a facut pasul asta, incat nu observa ca se apropie de un obiect metalic rotund cu zimti gata de urmatoarea lui victima.

Poc!, se aude capcana, dar liliacul nu are nimic deoarece coltii capcanei nu i-a prins nimic, dar el era socat si ramase acolo minute bune, pana reusi, intr-un final, sa faca niste pasi si sa se duca langa un copac sa se aseze.

Incepe sa planga, isi da jos ghiozdanul si scoate fierul din el.

   - Ha, tu ar fi trebuit sa ai grija de mine, nu s-a intamplat asta, o porcarie.

Si o arunca departe.Aterizeaza langa un arici, acesta ia obiectul si apoi aude plansete, se uita si observa un liliac verde, o culoare foarte ciudata, dar se duce catre el.

- Ce ai patit liliacule?

- Pai (planset) era sa mor (planset).

- Si chestia asta de ce ai aruncat-o?

- Aia ar fi (planset) trebuit sa ma protejeze si (planset) nu s-a intamplat asta.

- Pai cum, vad ca esti in viata.

Atunci el termina cu plansetul si devine arogant.

- Sunt, dar nu din cauza porcariei aleia, ci din cauza ca era capcana prea mare pentru mine.

- Hmm, (se uita catre capcana), da, pai era de urs, normal ca era prea mare pentru tine, totusi, ce e asta?

- Aia se numeste Naris, mi-a dat-o tata, zicea ca ma va ajuta, dar la prima primejdie, nu s-a intamplat asa.

- Poate o fi defect, (il zgaltaie putin), nu stiu ce sa zic, nu scoate niciun sunet.

Ariciul vrea sa plece cu obiectul, dar liliacul il opreste si-l intreaba de ce vrea sa-l ia cu el, acesta ii spune ca, din moment ce el nu mai are nevoie, il ia el pentru ca il poate folosi la ceva. Dar, apoi, liliacul il intreaba daca nu vrea sa vina cu el in aceasta calatorie, iar ariciul accepta, si asa incepe prietenia dintre cei doi.

Dupa cateva luni, timp in care cei doi au trecut prin numeroase peripetii, iar Naris-ul tot nu i-a ajutat(cel putin asta credeau ei), ajung intr-un satuc plin de tot felul de animale voioase. S-au oprit putin, s-au uitat unul la celalalt si, dupa cateva secunde, au pasit in el.

Desi animalele pareau vesele la prima vedere, cum i-au vazut pe cei doi, au inceput sa susoteasca intruna si parca fetele au inceput sa li se schimbe in ceva urat, fals si macabru. Un ras a inceput dintr-odata sa se auda, si rasul era asa puternic si asurzitor incat ei nu puteau face nimic, au incercat sa-si puna mainile la urechi dar nici asta nu i-a ajutat, au inceput s-o ia la goana incercand sa gaseasca iesirea satului, dar aceasta nu mai aparea, rasetele cresteau in volum la fiecare pas, facand acest drum necrutator de greu. Apoi s-a intamplat ceva in timp ce el incepuse sa planga. Din ghiozdanul lui s-a simtit ceva, acesta s-a deschis singur si Naris-ul si-a exercitat puterea, iar cei doi au fost teleportati de aici spre o zona cu rau.

Atat liliacul, cat si ariciul nevenindu-le sa creada ce s-a intamplat, au inceput sa se intrebe cum au ajuns aici asa repede. Dupa ce n-au ajuns la nicio solutie, liliacul s-a gandit sa se uite in ghiozdan, a observat ca era deschis si apoi a luat obiectul din el. Acesta era fierbinte si-l scapa imediat pe jos, urland de durere indreptandu-se imediat catre rau pentru a-si racori mana. Ariciul a luat un bat, l-a bagat in gaura manerului obiectului si l-a aruncat in rau de unde au iesit multi aburi facandu-se un mic loc unde nu era deloc apa.

Cei doi au ramas cu gurile cascate din cauza asta, ba chiar, liliacul i-a cerut ariciul sa-l ciupeasca sa vada daca nu e un vis, dar l-a durut.

Cum ariciul nu putea intra in apa, a fost nevoit liliacul sa se duca sa ia inapoi obiectul. Si-a luat si un bat cu el, pentru a nu fi nevoie sa-l atinga. Reuseste sa-l ia inapoi si apoi il lasa, usor, pe pamant. Ariciul se incumeta, il ia de maner dar nu se intampla nimic, liliacul i-l cere, acesta i-l da dar nici la el nu se intampla nimic. Se intreaba daca i s-a parut, apoi il pune inapoi in ghiozdan, se duc amandoi langa un copac sa doarma.

Se trezesc peste cateva ore, cand inca era intuneric, si, spre surprinderea lor, erau in fata satului cu animale false. Liliacul se arata ingrozit iar ariciul era pur si simplu socat. Liliacul incepe sa se plimbe in cerc cu o fata foarte trista, ariciul il ia de o mana si-i da o palma, atunci se trezeste, speriat si transpirat, in fata aceluiasi copac unde adormisera mai devreme. Se uita langa el si ariciul dormea, se ridica si se duse catre rau, se aseaza cu spatele pe pamant uitandu-se la cer. Ariciul se trezi auzind aceste fosnete, ridicand capul, isi vazu prietenul in fata raului si se decide sa i se alature.

   - Ce este, ce s-a intamplat?

   - Am avut un cosmar.

  - Si acum esti mai bine?

   - Nu chiar, ma framanta ceva.

      - Vrei sa discutam despre asta?

      - E vorba despre aventura asta, daca a meritat sa plec de acasa, vad ca peste tot dau de lucruri oribile, iar lucruri pozitive nu prea apar, doar tu ai aparut si-ti multumesc pentru asta, probabil ca daca nici tu nu erai, m-as fi intors acasa.

   - Heh, nu trebuie sa-mi multumesti mie, daca nu aveai Naris-ul, nu ne-am fi intalnit.

   - Mda, Naris-ul, tampenia aia de la tata, alta inutilitate.

   - Nu stiu daca e asa de inutila, adica, ai vazut doar ce-a facut la rau mai devreme.

   - Nu stiu ce sa zic despre asta, poate doar ca ni s-a parut din cauza adrenalinei.

   - Vorbesti prostii, cred ca tot el ne-a salvat si din sat si din alte peripetii.

   - Nu, eu chiar nu cred asta. Cred ca ma culc.

 

Ariciul n-a mai zis nimic si cei doi au adormit. A doua zi cand s-au trezit, erau cocotati pe fan si erau in miscare, s-au speriat cand au vazut alte animale langa ei.

   - Sefu', s-au trezit astia doi.

   - Puslamalelor, era si timpul sa va treziti, va asteapta ceva special cand ajungem la destinatie.

   - Poftim? Cum am ajuns aici si cine sunteti voi?

   - Eu sunt Barnabus si ma ocup de toti copiii gasiti in libertate, iar Kileu ma ajuta, el v-a gasit langa rau..

   - Da da, aveati asta (scoate Naris-ul din ghiozdanul liliacului) langa voi si scotea o lumina, ce este?

   - E ceva din familie, nu are valoare mare, daca de asta intrebi.

   - O porcarie atunci, o sa-l arunc.

   - Nu! Sa nu indraznesti!

   - Sau ce, o sa ma bati? (incep amandoi sa rada)

   - Eh, sa spunem ca o sa ti se intample ceva daca faci asta.

   - Da?!? Pai, hai sa vedem ce mi se intampla.

In acel moment pune Naris-ul in ghiozdan si-l arunca, aflat in plin zbor, timpul se opreste pentru cateva secunde, seful si aghiotantul se fac scrum, caruta se opreste, iar ghiozdanul aterizeaza pe fan, langa liliac.

   - Ce s-a intamplat?

   - Hehe, i-am zis c-o sa pateasca ceva, ti-am zis si tie ca nu e o inutilitate de obiect, dar nu m-ai crezut, acum ai dovada.

   - Da, presupun c-ai avut dreptate. Mai important e ca am scapat de astia doi.

Caruta fiind oprita de catre Naris, animalele celelalte fugind de mult, s-au hotarat sa coboare si ei si sa o ia, usor, pe un drum, sa vada unde ajung.

 

Se auzi un ciocanit la usa, se duse catre ea si o deschise, atunci i se lumina fata deoarece isi vazu fiul dupa atatia ani, acesta zambi si el si o imbatisa. Il invita inauntru, dar el o intreaba daca poate chema un prieten, iar ea da din cap instantaneu. Se duce afara si vine cu ariciul. Acesta se prezinta ca Gimi, apoi ei doi sunt invitati in sufragerie. Mama se duce in bucatarie, iar tata, auzind aceste zgomote, iese din camera si ramane putin pe loc cand isi vede fiul dupa atatia ani. Il imbratiseaza si apoi il intreaba cine-i este prietenul, ii spune ca el e Gimi, l-a cunoscut la putin timp dupa ce a plecat de aici si au trecut prin numeroase peripetii.

   - Si, ce faci aici?

   - Pai, tata, avem amandoi familii acum, si am zis sa mai facem noi doi o ultima aventura impreuna inainte sa va chemam la nunta, pentru ca noi stam in alta parte.

    - Bravo, fiule (si ii strange mana). Deci, atunci va vedem familiile?

    - Da, tata, o sa primesti invitatiile de nunta impreuna cu biletele de drum. Noi acum trebuie sa plecam, dar va vedem la nunta.

    - Dar fiule....

    - A, tata, aproape ca uitasem. Naris-ul ne-a ajutat mult, la inceput am fost sceptic in legatura cu el, dar pana la urma a fost foarte folositor.

 

Dupa ce au plecat, parintii lor erau fericiti ca fiul lor a ajuns un liliac asa impunator si abia asteptau sa ajunga la nunta sa mai discute cu fiul lor si sa-si vada nepotii.

Insa, nu aici se incheie povestea eroilor nostri, pentru ca vor urma multe peripetii, care mai de care mai bizare si mai angrenante, dar pana atunci, sa-i lasam sa se bucure de nunta.

    

Adrian George Nicolae 

Nota obtinuta:
10 (1 vot)
2082 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: FemeiaStie Miercuri, 01 Septembrie 2010

Etichete pentru acest articol:

povesti pentru copii, basme



S-ar putea sa va intereseze si:

Pantofi rosii cu fundite, Geanta roz,doua codite, Zambet larg de dimineata, Astazi [..]
citeste si comenteaza
Tanara sa mama, Clara tocmai i-a citit copilului o incantatoare poveste despre printi si [..]
citeste si comenteaza
A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti. A fost un imparat si o [..]
citeste si comenteaza
“Vrei sa fii prietenul meu?” este cea mai recenta carte tradusa de editura Cartea [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Ce legatura exista intre urs, fluier si performanta cinematografica? Pana ieri as fi stat vreo [..]
citeste si comenteaza
Catalog coafuri 2011. Aflati care sunt tendintele in materie de coafuri pentru toate tipurile de [..]
citeste si comenteaza
Ecografia mamara Este o metoda non-invaziva de analiza a sanului cu ajutorul ultrasunetelor, [..]
citeste si comenteaza
E furtuna. Si afara, si in suflet. Ploua. Si afara, si pe obraji. Ma gandesc la tine si ploua si [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate