Romanesc limbajul
S-a format pe baza inflexiunilor sufletesti,
Punand radacinile sedimentelor mentalicesti,
Plus influente de prin multele popoare din jur,
De pare lexicul ca are o lume prin imprejur..
Dar intocmai de aduni este cea mai bogata,
Ca si are acei fermenti in ea implantata,
Caci se dezvolta si la acele nivele comune,
De s-au realizat familii pe cele strabune.
Fermentul etnic e elementul covarsitor,
De pare eliticul academic cam nefolositor,
Trasaturile-i sunt ca umanitatea-i simpla,
E datul spiritului dac ce limba il umple!
Limba-i legata de acuratetea simtirii
Bazata pe sinceritate si fratia iubirii,
Cum e stindardul ce trei culori aduna,
Fluturand in lume e baza cea strabuna!
E limba cea autentica cu al sau drapel,
Ea fiind baza, cel mai desavarsit pastel,
Mama culorilor din care toate pleaca...
Caci si putin din fiecare ii este infiltrata!
Limba-i legata de a poporului psihologie,
Ea devine draga din a accentului maestrie,
Pe cand copii fiind si povesti noi ascultam,
Cand bunicii nostri prin cuvinte ne alintau!
Limba noastra cred ca este cea mai vibranta,
Cand clima, fauna nu ne ofera alta varianta,
Cand insuflam tare si cu patos mai iubim,
Dar la fel uram, uitand ce-am iubit, ori jignim...
La fel imprumuturilor suntem un amalgam,
Putand sa disociem si tot ar ramane un gram,
Din acea fericire inexplicabila, cuprinzatoare,
Cand ne lovim adesea si nu prea ne doare...
Limba romana si-a primit multe stimulente,
Relieful sa fie culpa atator multe racnete?
Tocmai cel harnic si bun sa fie de blamat,
Iar cel destoinic dintre noi sa fie alungat?
Limba pentru acea constiinta vie de roman,
Este in ea tot ceea ce-si gaseste mai bun,
Dar fata de influente trebuie sa fie viteaza,
Acea deviza a ciubucului nu trebuie a cuteza...
Slabiciune a fost intr-o istorie sau alta,
Cand tot neamul, tara a fost atat ocupata,
Aci chiar limba pierzandu-si a ei constiinta,
Doar marii romani facandu-si a ei cainta!
Iar aristocratia ce a uitat limba deseori,
Parand pe vietile romanilor prea posesori,
Chiar de fiind din acelasi neam sau sange,
Ei fac doar copy-paste si inima ne-o frange...
Aceia ce-au muncit si asudat pe acest pamant,
Chiar de s-au ranit, dar si-au gasit un cant,
Prin care sa doineasca, vitregiile sa treaca
Reinviind basmele bunicii, veselia sa inceapa!
Aceia ce si-au uitat a lor cuvinte proprii,
Scindandu-si sufletul cu sunete improprii,
Si-au sterpezit curat-murdar si a lor viata,
De s-au mai fi trezit cumva prin a lor ceata...
Uitand constiinta si limba de roman?
(O poezie de: Valerian Mihoc)
Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 24 August 2013
limba romana, constiinta romana, despre romani
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Microcritica - drumul catre indoiala de sine si slabirea increderii in propria persoana
- Ce gatesti pentru copii cand nu stiu ce vor sa manance: preparate acceptate de toata lumea
- Beneficiile utilizarii stickului de protectie solara pentru o piele sanatoasa
- Vitamine esentiale pentru intarirea imunitatii slabite
- 10 sfaturi pentru igiena corecta a accesoriilor pentru hrana bebelusului
