Ora de filozofie III. Cand inima cere, iar ratiunea ne pune piedica.

ora_fil._

Inima are motivele ei, despre care judecata nu are cunostinta – Antoine de Saint-Exupery

De multe ori suntem pusi in fata anumitor situatii care nu au cu nimic de-a face cu logica sau ratiunea. Oricat ne-am chinui sa intelegem anumite lucruri, sa le gandim, pur si simplu nu reusim sub nicio forma. Simtim ca oricat de mult am incerca sa le justificam rational, pur si simplu nimic nu se potriveste. Ce facem in acele cazuri? Pe ce drum vom alege sa mergem: pe cel al logicii si ratiunii sau pe cel al emotiilor si sentimentelor?

Decizie foarte greu de infaptuit, deoarece putine sunt cazurile cand ceea ce simtim se muleaza perfect peste ceea ce gandim. Si pe deasupra, o astfel de decizie, ca si oricare alta decizie pe care o luam in viata, are puterea de a ne schimba drumul destinului. Ca si orice decizie luata, nu va veni de una singura, ci impreuna cu una sau chiar mai multe consecinte. Fiecare actiune cu reactiunea ei.

Cum putem sa imbinam aceste doua cai cand ne aflam intr-un razboi intre ratiune si simtaminte? A gandi sau a simti? Ce este mai important?

Vom alege ratiunea? Vom alege simtamantul? Nu vom alege nici una si nici cealalta, sau poate le vom alege pe amandoua.

 

Multi sunt de parere ca ar fi bine sa cautam un mod in care sa le imbinam pe amandoua. Asta ar fi ideal. Insa, in cazul in care asa ceva este cu siguranta imposibil, nu ne ramane decat un singur lucru de facut: sa simtim. Sa ne lasam purtati de valul sentimentelor, sa ne deschidem sufletul si sa il lasam sa ne conduca, cu toate ca ratiunea probabil ca va urla in urma noastra ca este gresit, ca trebuie sa ne oprim.

 

Atunci mai mult ca oricand trebuie sa continuam. Daca ne vom opri, atunci cu siguranta nu vom mai avea taria sa pornim din nou pe acest drum. Si vom ajunge intr-un final, tristi, deceptionati, plini de frustrari, purtand in suflet povara apasatoare a catorva cuvinte ce ne vor bantui intreaga existenta: ”ce ar fi fost daca”

Nimic nu este mai dureros decat sa ne traim clipa prezentului bantuit de fantasmele unui trecut ce ar fi putut sa fie diferit.

Asa a aparut faimoasa zicala: "dragostea este oarba". Se intampla atunci cand inima preia controlul existentei noastre si ne ghideaza in absolut tot ceea ce facem.

Este bine? Este rau? Cine poate avea cu siguranta o astfel de certitudine?

 

 

Nota obtinuta:
10 (2 voturi)
1891 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Daniela-Munteanu Marţi, 07 Februarie 2012

Etichete pentru acest articol:

ganduri, ratiune



S-ar putea sa va intereseze si:

Ne punem in repetate randuri intrebarea daca exista prietenie adevarata.Iar de cele mai [..]
citeste si comenteaza
Speram candva sa il regasesc si sa ii reamintesc clipele unice pe care le-am trait [..]
citeste si comenteaza
In viata fiecareia, indiferent cat de puternica am fi, vine un moment cand ne prabusim. [..]
citeste si comenteaza
Sa vorbim putin despre cancer. Nu ca specialisti, nu teorie plina de cuvinte fara de [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Multe dintre noi sunt dispusi sa mearga pana in panzele albe in cautarea partenerului ideal, a [..]
citeste si comenteaza
Inima are motivele ei, despre care judecata nu are cunostinta – Antoine de Saint-Exupery [..]
citeste si comenteaza
De cine ne simtim atrasi, sau de ce? Este dragostea oarba? Cum arati conteaza? Care este limita in [..]
citeste si comenteaza
Goji este cea mai noua achizitie pe care am facut-o in materie de medicina traditionala. Oricat [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate