Devenim ceea ce credem…

“Niciodata sa nu spui niciodata”!.. “Nu lasa pe maine ce poti face azi”… “nu refuza niciodata o mana de ajutor”…”o mana spala pe alta si ambele obrazul”…si exemplele ar putea continua la infinit. Dar intrebarea mea este daca atatea lucruri ne sunt practice interzise, ce mai ramane cu adevarat permis?

Fugim de copilarie visand cu ochii deschisi sa fim oameni mari, sa nu avem bariere, sa fim propii nostri stapani fara sa intelegem ca nimeni nu poseda pe nimeni, nimeni nu poate cumpara sufletul nimanui fara sa il manjeasca si sa ii fure inocenta. Visam la libertate, la afectiune la o evadare continua...aici insectele probabil sunt cele mai fericite.

Chiar daca teoretic esti un om liber, practic esti ingradit de conditia umana. Ne facem singuri propiile noastre bariere, ne lasam prizonieri lor, ne este de multe ori frica sa ne autodescoperim.

Fugim de responsabilitati, ca mingea catre fileu, ne lovim cu capul de sus pentru ca nu suntem in stare sa privim in jos sa observam pragul de care tocmai ne-am impiedicat.

Fugim de batranete, de teama ca o sa ramanem singuri, zbarciti fara vlaga si urati. Ca nu o sa mai fie nimeni sa ne sustina, sau de la cine sa auzim o vorba buna. Insa nu luam in seama placerea de a imbatrani alaturi de cineva care sa nu iti faca zile grele, sa nu te jigneasca, sa nu te umileasca, sa ne fie mereu aproape neconditionat. Cred ca asta ar fi cheia succesului implinirii adevarate, implinirii sufletesti. Ador sa ma plimb cand e frumos afara si sa vad ca unii oameni inca se mai pot bucura de lucrurile simple lasand de inteles ca nu sunt afectati de problemele cotidine.

Deci pana la urma ne rezumam la o fuga continua fata de tot ce e in jurul nostru. Singurul lucru de care nu putem fugi este intalnirea cu eternitatea dincolo de firescul lumesc si pamantesc. Sunt multe intrebari de pus, si multe raspunsuri lasate pe banca de asteptare.

In concluzie suntem ceea ce gandim, actionam in urma trairilor de moment sau a unei gandiri foarte meticuloase. Puterea mintii este fara indoiala prea mare pentru a o constientiza la justa ei valoare.

Ramona Lita

Nota obtinuta:
10 (3 voturi)
1848 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: FemeiaStie Luni, 08 Martie 2010

Etichete pentru acest articol:

femeia stie, frumusetea lucrurilor simple, dragoste, iubire



S-ar putea sa va intereseze si:

Bunastarea, sanatatea si reusita vin, deseori, din atitudinea noastra. La fel si esecul, [..]
citeste si comenteaza
Constat mereu ca toti cei din jurul meu sunt doldora de cunostinte, despre orice. Si, mai [..]
citeste si comenteaza
Traim mereu cu impresia, ca avem timp pentru toate, sa facem tot ce este firesc, lumesc, [..]
citeste si comenteaza
Daca mi s-ar cere sa imi dau inima...nu as putea. Pentru ca nu as sti cum sa o impart [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Nunta iarna, mai ales in preajma sarbatorilor de final de an, este cu adevarat o poveste cu minuni [..]
citeste si comenteaza
Tai Chi este o arta a miscarii aparuta in China acum cateva secole. Fiind la inceputuri o arta [..]
citeste si comenteaza
Catalog de moda de zi. Ce se poarta in zilele ploioase? Ce spun tendintele in materie de cizme de [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate