„Dogtooth”, nu-pentru-o-seara-de-duminica
Daca nici libertatea mintii tale n-o mai ai, restul, la ce bun? Va recomandam cu toata placerea urmatorul film: „Dogtooth”, sau „Canin”, mai pe limba mioritica.
S-ar putea ca dupa vizionarea acestui film sa va placa limba greaga (si mai mult, daca deja erati fan). Si cadrele mai lungi, dar nu exagerate, sa poti savura si aprofunda fiecare scena. Actori care si-au jucat excelent rolurile, care si-au intrat atat de bine in personaj, incat le poti citi supunerea si nestiinta in ochi. Si acea deconectare de la filmul tipic hollywoodian, cu scenele rapide, actiunea in sine care se desfasoara cu viteza luminii incat nici nu ai timp sa observi totul. Filmul european este mult subapreciat. Dar astea-s detaliile plictisitoare.
Ceea ce m-a pus serios pe ganduri, nefiind un copil al comunismului, este punctul pana la care poate fi manipulata o minte. Cat de mult ti se poate spala creierul si pana unde merge indoctrinarea.
Si cel mai tare m-a frapat intotdeauna supunerea si increderea cu care accepta unii asa ceva. Cred ca sunt cei mai slabi. Sau sunt atat de ignoranti incat creierul lor cere asta, ca pe o harta, un ghid de-a trai si de-a gandi. Evident, intr-un fel sau altul suntem toti indoctrinati in multe privinte si asta nu cred sa se va schimba vreodata. Dar pana unde? De unde stii, cum afli limita pana la care e acceptabil sa ti se spele creierul bine cu detergent degresant si apoi sa ti se tatueze niste idei mai mult sau mai putin ok?
Am incercat sa pun problema si altfel...ideea orwelliana a inamicului din exterior a fost si este indelung dezbatuta. Dar daca stam putin sa analizam, de foarte multe ori cei din jurul nostru sunt cei care ne strica si ne indoapa cu ideile lor. Dar aici iarasi exista doua fatete ale monedei, cat de deschis esti, spre ce, cum alegi. Ca de obicei, raspunsul este undeva la mijloc, unde este cel mai greu de ajuns. Ma gandeam ca trebuie sa fie groaznic sa traiesti ca un orb ghidat de altii, sa fii nevoit sa te lasi pe mana lor pentru a trai. Intr-un intuneric al ignorantei si supunerii. Mai bine nu. Daca nici libertatea mintii tale n-o mai ai, restul, la ce bun?
Finalul m-a bucurat oarecum. Acea speranta ca exista totusi si unii mai rebeli, mai revolutionari, care incearca sa iasa din patratica in care au fost pusi. La cat mai multe patratele!
Daca v-ati asteptat sa povestesc actiunea filmului, imi pare rau, nu vreau sa-i fur tot farmecul. Si evident, il recomand cu multa caldura mai departe, pentru cine crede ca are rabdare si gusta astfel de filme.
Un articol de: Sanda Cioloca
Postat de: Redactor-Colaborator Joi, 03 Mai 2012
filme
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
