Pagina de jurnal si marturisiri cu cantec
Primele zile ale noului an.
Cu ochii patrunzatori ai mintii rascolesc printre aminitirile si trairile anilor trecuti. Ma bucur in taina de tot ceea ce am realizat, zambesc cu gandul la ce-ar putea urma, cu sau fara voie, tes in panze de paianjen vise noi. Si tot in taina, plec fruntea-n pamant si-mi tremura lacrima-ntre pleoape pentru fiecare promisiune ne-mplinita, pentru fiecare juramant incalcat, pentru greselile de care m-am cait doar de fatada, pentru ca mai apoi sa le repet si iar sa le repet. In taina, ma doare trupul sufletului de-amaraciunea minciunii, de fierea otravita a mandriei, a iubirii de sine, a ranchiunii fata de cei care au mai mult decat mine. Nu-i nicio taina ca sufletul este bolnav, ca mintea este stricata, pentru ca duhoarea lor ma sufoca.
Si cat de mult mi-a ajutat Dumnezeu!!! Si cat de bland m-a ridicat de-atatea ori din noroiul in care ma tavaleam jinduind la comorile Sale! Grabnica Ajutatoare mi-a fost Maica Domnului! Doar am strigat in gand numele Ei si fara preget m-a salvat din toate, din dureri, din suferinte, din necazuri, din mii si mii de pricini! Si cum am rasplatit iubirea? Cu nepasare, cu ignoranta, cu inversunare si pacat. Dar mai ales prin neiubire!
Minunea
Nu mai tarziu de acum doi ani am trait minunea, poate prima pe care constiinta mea si ea intunecata de patimi, a fost capabila sa o detecteze.
Este vorba despre povestea a doi tineri, sot si sotie, care, punand bazele casniciei lor pe fire de nisip, simt ca, in ciuda dragostei care i-a unit, barca lor se scufunda. Nu-si doreau mai mult decat o viata normala, insa asa cum o intelegeau ei, raportati fiind la lumea aceasta. Fara orizonturi inalte si prea mult ancorati la o realitate de consum, se lasau macinati de intrebari si de teama. In acest impas al casniciei lor, aveau sa descopere purtarea de grija dumnezeiasca, dar mai ales, ca ceea ce jinduiau atat de mult nu doar ca nu le era de folos atunci, ba chiar putea aduce moartea tinerei sotii. Cu lacrimi de sange aveau sa inteleaga ca Dumnezeu i-a ferit de ce-i mai rau! Si, dupa operatie si biopsie, spaima si fantasmele negre s-au dispersat in abis! Cu timpul, s-a estompat si recunostinta lor fata de Cel care, in causul Palmei Creatoare, i-a ocrotit si i-a mangaiat cu dragoste cereasca...
Dar Prea Sfanta Fecioara, in fata careia am cazut cu ploi de lacrimi de atatea ori cand ardeam de incertitudini si suferinte, de frica si durere, Ei ce cuvinte sa-i spun? Ce iertare sa mai cer, ce indrazneala nesabuita sa mai am cand ma intorc mereu la troaca mea cu stricaciuni?! Mai merita crutat sufletul meu intinat si lenes? Tare as vrea, Hristoase, sa am forta de a imi lasa sufletul in mainile Tale, sa nu-l mai terfelesc!
Inca un hop!
Anul ce-a trecut s-a milostivit Dumnezeu de mine si cu mijlocirea Sfantului Ioan Rusul, pe care apucasem sa-l cunosc de c-un an in urma, cand, de disperare sa nu-mi pierd viata am cerut ajutor la toti sfintii, mi-a descoperit o alta pricina a nesanatatii mele.
Vedeti, in acei ani ai tineretii, irositi departe de gandul cel bun, departe de dragostea Lui Dumnezeu, departe de impacarea cu sine, aruncata in haul lumii acesteia dedata la rau, duhul nesanatatii m-a inrobit cu lanturi grele si multumesc Lui Dumnezeu ca n-a fost rau!
Inca un hop, inca o suferinta menita sa ma trezeasca si sa ma intoarca la Dragostea Parinteasca. Tot El mi-a dat sprijin pentru clipele cand ma prabuseam sub povara crucii. Si nu mi-a dat doar sprijin, mi-a dat alinare, mi-a daruit speranta, bucurie, tarie si credinta.
Cantecul popular imi este dar mantuitor!
Mesajul pe care il poarta, esenta cuvintelor prinse in spuma valurilor melodiei, trebuie sa fie unul pe placul Lui Dumnezeu, conform legilor lui. Si daca faci rabat de la asta, atunci este reversul medaliei, in loc sa-ti fie spre mantuire este spre pierzanie, pentru ca un cantec are o forta inzecit mai mare decat un discurs, mesajul lui se-nfinge mai usor in inima, este primit mai lesne in suflet, asadar te faci responsabil pentru toti cei care asculta cantecul tau.
Poate ca doar el, cantecul, imi este unica salvare, singura cale prin care sa ajung iar si iar la Dumnezeu si la dragostea Lui neconditionata, pe care eu, cu mintea mea, n-o pot intelege si n-o pot pretui cum se cuvine. Nu-mi ramane decat sa ma rog, mereu sa ma rog fierbinte, pentru ca fiecare cantec sa fie o jertfa bineplacuta care sa inalte la cer miros de buna mireasma! Talantul pe care l-am primit, sa-l inmultesc si sa-mi negutatoresc cu el mantuirea, sadind in inimile celorlalti o lacrima de credinta, un graunte de speranta, un strop de iubire.
Fiecare dintre noi va gasi o barca salvatoare in adancul marii sufletului sau, si nu este o epava, pentru ca atunci cand simti ca te inneci in pulberea cenusii viselor de carton ale lumii noastre, talantii tai, darurile tale: milostenia, blandetea, smerenia, jertfelnicia, un cantec care sa-ti incalzeasca sufletul, barca ta de salvare iti va fi la indemana si vei putea vasli pana la limanul vesnic!
La inceput de an, eu cant pentru mantuire, pentru viata, pentru bucurie, pentru sanatate! La multi ani!
Postat de: Raluca-Burcea Marți, 04 Februarie 2014
cantece pupulare, credinta in dumnezeu, credinta ortodoxa
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cum sa alegi extensiile de gene pentru evenimente speciale?
- Elemente esentiale in geanta bebelusului pentru o iesire la parc
- La ce varsta este recomandat sa iti faci un peeling facial?
- Top 10 carti captivante pentru copiii de 10 ani: aventuri care modeleaza tineri cititori
- Cum sa alegi bratarile din aur in functie de tinuta vestimentara
