De la literatura la celelalte arte
Ce este literatura? probabil ca ne-am intrebat cu totii, mai ales cei care lucreaza in domeniu. Si aici, noi toti facem literatura, pentru ca literatura cuprinde tot ceea ce este scris. Literatura este tentativa, dorinta de a scrie ceva estetic, frumos.
Inceputul literaturii
Toate popoarele impreuna creaza teme generale, pe o idee intalnindu-se mai multi autori. Literatura poate fi privita ca o forma de exprimare pentru ca omul are nevoie sa comunice (tendinta de a spune si altora, de a estetiza mesajul cu incarcatura sacra). Omul a dorit sa domine pericolele cu care se confrunta inca din cele mai vechi timpuri, adica animalele salbatice, incercand sa aiba un limbaj comun si a facut asta prin practicile magice.
Practicile magice erau literatura
In afara de esenta de cuvant practicile magice includ intonatie, sunet, cantec, rima, ritm etc. Prin toate astea omul doreste sa se « imprieteneasca » cu zeul, rugandu-l sa-l protejeze. La stagiul de servitor al zeului, omul se folosea de incantatie, de cantec si dans pentru a avea acces la zeu, ca acesta sa-l protejeze.
Samanul – nucleul artelor
In Egipt, zeii aveau nume secrete, pe care oamenii daca le aflau puteau lua locul zeului respectiv, il putea chiar subordona, de aceea numele zeilor nu erau cunoscute. Samanul era persoana aleasa sa asigure calea spre zeu, intr-un anume ritm, astfel samanul a fost primul artist. In acest context avem inceputul tuturor artelor: dansul, retorica, pictura si chiar inceputul cuvantului pentru ca samanul creeaza cuvantul. Creatorul era considerat a fi acea persoana care creeaza un lucru util pentru societate. Samanul construia incantatia pentru ca zeul sa-si plece urechea la cerere. Mesajul sau trebuia sa fie placut zeului, adica avea capacitate estetica fiind frumos. Doar un creator specializat putea face asta. Samanul era creator, dar nu si practicant, de partea practica se ocupau adjunctii acestuia.
Evolutia artei de la nucleu
In evolutia lor, artele au trecut prin mai multe etape care s-au extras dintr-un nucleu comun, noi prin cele spuse mai sus mergem pe teoria ca artele au ca nucleu samanul. Cu timpul ele s-au separat in:
► artele sunetului: muzica, literatura, dansul
► artele plastice: arhitectura, sculptura, pictura
In evolutia artei omul incearca sa-i intre in voie zeului si incearca sa-l slujeasca in cele mai multe feluri: ii face casa folosindu-se de arhitectura, ii creaza chipul pentru ca zeul sa stie ca ii apartine casa – sculptura. Pentru ca sculptura sa-i semene zeului ea este pictata. Omul a dorit sa-l mareasca pe zeu punandu-i chipul in piete, in locuri publice. O caracteristica importanta a artelor este sunetul pentru ca oamenii se manifestau oral. Oralitatea asigura o transmitere de nectar definita prin viu grai, ea avand mai multe intelesuri. Literatura si muzica s-au desprins de dans, apoi s-au despartit si ele cand operele literare se transmiteau in scris. In timp, literatura a mai trecut printr-un proces de detaliere, s-a despartit pe genuri fundamentale. Cand in discutie erau sentimente proprii omului – genul liric, cand se exprimau marile virtuti nationale, trecutul glorios prin care ei se identificau, au rezultat poemele de lunga intindere.
Astfel drumul artelor s-a despartit, fiecare ramura fructificand-se in timp.
Postat de: Nicoleta-Curelea Marți, 15 Iunie 2010
istoria artelor, literatura, pictura, saman
S-ar putea sa va intereseze si:
“Ceramica de Manises” si “Tribunalul Apelor”- embleme ale culturii “Comunitatii Valenciene” (Spania)
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
