Nou, Vechi, Antichitate
Uneori suntem nevoiti sa ne folosim de Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, pentru a ne da seama ce fel de lucruri putem gasi la targurile, expozitiile si/sau galeriile de antichitati. Fiindca nu intotdeauna „ceasul de la bunicul meu” este la fel de valoros si vechi ca „ceasul de la bunicul tau”, exista undeva o delimitare care face diferenta dintre nou, vechi si antichitate!
.JPG)
Ce spune istoria despre colectii si colectionari?
Conform standardelor automobilistice (de exemplu), un autoturism mai vechi de 25 de ani este considerat a fi compatibil pentru paradele masinilor de epoca! Prin urmare daca un vehicul de un sfert de secol poate defila la „Parada Autovehiculelor de epoca”, nu inseamna ca va putea fi catalogat ca si antichitate la o galerie si/sau targ de antichitati; aici deja se schimba aria de clasificare, astfel intre 0 si 25 ani masina intra in clasificare actuala si pretabila pentru activitati zilnice, intre 25 si 70 de ani masina este una de epoca si de colectie, de abia de la 70 de ani in sus specialistii considera un autoturism ca fiind o antichitate, mai ales atunci cand numarul exemplarelor, inca, existente este foarte restrans.
Ce si cum se da valoare antichitatilor?
Cu totul si cu totul alta este situatia, in cazul monedelor, mobilierului, argintariei, ceasurilor, bijuteriilor, ilustratelor, tablourilor si/sau ceramicii, fiindca alt standard de necesitate, utilitate si functionabilitate o prezinta o moneda de 5 bani din 1910 fata de un ceas mecanic din 1925 sau o masina din 1975. Cineva ma intreba intr-o zi cat de valoroasa este colectia lui de monede, i-am raspuns ca „O colectie este atat de valoroasa pe cat hotaraste detinatorul ei ca este!” si ca valoarea este data nu atat de cerere, cat mai ales de oferta. Fiindca degeaba vei dori sa ai un ceas de perete din 1970 daca nu va exista pe piata antichitatilor cineva care sa-ti ofere asa ceva.
Fiindca nu trebuie sa te mire ca un Ceas Impero, din anul 1810, costa cat ai dat tu pe masina ta second hand acum 5 ani, deoarece (asa cum am zis deja) nu se afla in aceiasi ramura de strict necesar zilnic si de supravietuire. Un ceas din secolul al XIX-lea, sa spunem, nu-l gasesti la orice talcioc sau targ de antichitati si-n fiecare zi. Prin urmare, pretul este dat de: arta, vechime, numar exemplare si brand.
Primul lucru pe care-l faci, atunci cand gasesti in podul bunicilor un ceas din anii '30, nu este sa te apuci sa-l vinzi la talcioc pe 2 lei, ci sa-l restaurezi si sa astepti sa apara doritori pe piata pentru acel ceas. Un colectionar care doreste sa faca imediat bani din antichitati nu va reusi acest lucru niciodata. Antichitatile sunt precum vinul, valoarea lor creste odata cu anii, insa din pacate nu si conservarea. Dar conservarea antichitatilor fiind deja un alt subiect eu ma voi opri aici cu acest articol. Dar cum v-ati dat seama voi reveni cat de curand cu un altul din aceiasi arie.
Postat de: Robert-Codescu Luni, 03 Decembrie 2012
colectii ceasuri, pasiune, colectionari, antichitati, hobby
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
- Beneficiile otetului de mere: utilizari in bucatarie si sanatate
- Secretele unei petreceri reusite: 5 reguli de care sa tii cont
- Tipuri de saltele pentru anumite categorii de oameni si/sau obiceiuri de dormit
- Sanatatea cerebrala: care sunt investigatiile care ajuta in evaluarea acesteia?
