Motanelul nazdravan
Patru mici labute,
Protejate de pernute,
Au umblat azi pe covor,
La mine in dormitor.
Si-au varsat cerneala toata
Pe batista parfumata,
Iar tabloul cu parintii,
Cred c-a tras de el cu dintii...
Vaza cea mare cu flori,
Pare c-a facut flotari.
Cand credeam ca asta-i tot,
In dulap , murdar pe bot,
Sta ascuns Tomita al meu
Si mirat cum sunt si eu.
Oare cine-i vinovat
De ceea ce s-a-ntamplat?
Nu o fi al meu Tomita
Cu cerneala pe blanita?!
Si ce credeti voi copii
C-as putea sa-i fac eu lui?
M-am gandit si m-am gandit
Si pedeapsa am gasit:
Va dormi cu Azorel
Pana va-nvata nitel
Cum trebuie sa fie cel
Ce este un motan model.
O poezie de: Diana Elena
Postat de: Redactor-Colaborator Marţi, 08 Aprilie 2014
poezii copii, poezii animale
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
