A fost odata ca niciodata. A fost odata o saltea fermecata, care canta cea mai minunata [..]
citeste si comenteaza
Cartea Copiilor, in colaborare cu MaiMultVerde, lanseaza „Basmele padurii”, o [..]
citeste si comenteaza
In anii ’90, dieta montignac a revolutionat complet metodele de slabit existente atunci si pana [..]
citeste si comenteaza
Ce ti-ar placea sa fii?
Daca ai putea vreodata sa te transformi in ceva - in orice - ce ti-ar placea sa fii? Pentru Ada, in varsta de numai opt ani, raspunsul era simplu: un fulg de nea. Iarna era, fusese dintotdeauna, anotimpul ei preferat. Si ii placea nu numai sa iasa afara în zapada, ci si sa se uite pe geam atunci cand ningea. Atunci isi imagina ca e un fulg de nea: un fulg moale, catifelat si usor, care, impreuna cu ceilalti fulgi de nea, invaluia pamantul in magie si frumusete.
Insa intr-o zi isi simti inima grea ca de plumb. Tocmai luase un “insuficient” la matematica si se temea de reactia parintilor ei. Ii auzise de multe ori laudandu-se prietenilor si cunoscutilor cu ea, cu inteligenta ei si acum se temea sa nu ii dezamageasca. Se temea ca va pierde ceva, desi nici ea nu stia prea bine ce. De fapt, Ada era prea mica pentru a intelege expresia “iubire neconditionata”, insa in adancul inimii se temea ca parintii ei nu o iubeau in felul acesta. Si, asemenea unor umbre care dintr-o data capata forma si culoare, toate temerile ei prinsera viata atunci cand tatal ei o pedepsi ca, timp de o luna, sa nu se mai uite la televizor, sa nu mai iasa cu prietenii si tot timpul ei liber sa il petreaca facand exercitii la matematica.
Insa in timpul in care ar fi trebuit sa invete, Ada visa cu ochii deschisi. Visa ca era impreuna cu prietenii ei si se juca. Visa ca era din nou libera, din nou fericita, din nou ea insasi. Totusi, in clipa in care revenea la realitate si se vedea intre cei patru pereti ai camerei ei - pe care odata ii îndragise atat de mult, pentru ca în camera ei erau multe tablouri frumoase, dar care acum i se pareau zidurile unei inchisori care ii îngrădea nu numai trupul, ci mai ales sufletul - simtea povara aceea invizibila cu si mai multa putere.
In saptamanile următoare, notele ei la matematica scazura din ce in ce mai mult si invatatoarea le spuse parinţilor ei ca e în pericol sa ramana corigenta. Ca oricat incearca, nu reuseste sa o faca sa tina pasul cu colegii ei. Ca inteligenta ei e mult sub medie si poate ar trebui sa o trimita la o scoala speciala. Aceasta discuţie nu se petrecu de fata cu Ada, care o auzi din pura intamplare, insa i se intipari puternic in minte. Si, desi parintii ei nu ii spusera nici un cuvant din ce le spusese învatatoarea, zi de zi, Ada observa tristetea si ingrijorarea de pe chipul lor.
“Sunt dezamagiti de mine”, isi spunea ea, si in fiecare seara, fara sa stie nimeni, adormea plangand. Totusi, intr-una din acele seri, ceva se intampla in sufletul ei. Ceva ce s-ar putea asemana cu o minune si totusi fu cat se poate de real. Fara sa inteleaga cum si de unde, Adei ii veni in minte urmatorul gand: “Se intampla multe lucruri pe care nu le pot controla si simt multe lucruri pe care nu imi doresc sa le simt, dar eu nu sunt ceea ce simt. Eu sunt ceea ce aleg sa fiu.” Apoi inchise ochii si isi imagina un fulg de nea: viu, alb si stralucitor, invaluit intr-o lumina argintie, care impiedica sa ajunga la el durerea, teama sau ingrijorarea. Si isi simti inima usoara ca altadata, ca inainte de acel “insufient”.
Din acel moment, exercitiile la matematica i se parura din ce in ce mai usoare. Descoperi ca in matematica, la fel ca in viata reala, ca sa rezolvi o problema e de-ajuns sa iti schimbi modul de-a o percepe. Si, cu timpul, ajunse o matematiciana renumita. Ajunse ceea ce s-ar putea numi „un om important”. Insa atunci cand nu tinea conferinte, nu scria carti si nu facea alte lucruri de genul asta, a caror descriere detaliata ar plictisi de moarte orice copil, ii placea sa inchida ochii si sa isi imagineze din nou ca e un fulg de nea. Un fulg de nea micut, alb si stralucitor, plutind intr-o mare de lumina, constient in fiecare clipa ca nu e ceea ce simte sau ceea ce ii dicteaza imprejurările, oricare ar fi ele, ci ceea ce alege să fie.
Un articol de: Lucia Benea
Postat de: Redactor-Colaborator Joi, 10 Martie 2016
Etichete pentru acest articol:
poveste, fulg de nea
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
Am aflat aceasta frumoasa poveste a macilor si vreau sa o impartasesc cu voi. [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Demult, intr-o tara intunecata si friguroasa, in care domnea peste tot saracia si foamea, [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
Primul an de viata al copilului este hotarator pentru dezvoltarea sa viitoare. Bebe creste intr-un [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Dintre zeci de poezii de iarna, dragi cititori, bucurati-va si de urmatoarele versuri, scrise cu [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Oda Domnitorului Tarii Romanesti ce a fost un precursor al istoriei romanilor, avand un Mare Vis, [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
tendinte in online
recomandari
articole [cele mai...]
- Cum sa alegi palaria potrivita pentru forma fetei tale - sfaturi si recomandari
- Cele mai sincere mesaje de buna dimineata pentru el
- Depozitarea gemurilor facute in casa: Cum sa te asiguri ca raman proaspete
- Sfaturi despre alegerea dimensiunii si a formei cutiilor de prajituri de nunta
- Calele: Semnificatie si simbolism in diferite culturi
