Aventuri in padure (Cartea I, Rosita)
Departe, dar nu foarte departe exista o padure ferita de ochii oamenilor, unde locuiesc o multime de animale impreuna cu puii lor. Au ales sa traiasca in acest loc unde oamenii nu le pot vedea ori auzi fiindca au un dar deosebit: pot vorbi atat intre ei cat si cu oamenii.
O poveste veche spune ca un iepuras a salvat o domnita aflata intr-o mare primejdie, el si prietenii sai au primit darul vorbirii.
Eeeee, si povestea mai spune ca ar putea vorbi si cu oamenii. Despre aceasta nu stiu ce sa zic! In ce ma priveste, eu nu prea cred. Dar, cu siguranta ca o sa incerc sa aflu!
Stiti de ce au venit sa locuiasca in aceasta padure? Pentru a nu-i gasi oamenii si sa-i duca la circ ori sa-i faca vedete la televizor. Vor doar sa traiasca linistiti si sa-si creasca puii frumos pentru a deveni persoane harnice, corecte si curajoase. Si nu in ultimul rand politicoase si invatate.
Dar puii lor sunt precum copiii nostri: promit multe, dar fac o multime de prostii. Iar dupa ce -si primesc pedeapsa pentru neascultare, o vreme se cumintesc.
Am pus niste camere in padure sa vedem daca prostiile micilor animalute seamana cu ale puilor de om.
Aaaaaaaaaa, stiuuuu! Va mirati cum am aflat eu de aceasta padure, de vreme ce nu stie nimeni de ea. Si ati vrea sa va spun si voua.
Poate ca intr-o zi o sa va spun cum am descoperit adevarul despre padure si animalele care o locuiesc. Insa niciodata, dar niciodata nu o sa va spun unde se afla, orice mi-ati da. Un secret e un secret, iar eu am promis ca il voi pastra.
Bine, de fapt ma au la mana cu ceva. Daca nu pastrez secretul, imi voi pierde darul vorbirii. De fapt, nu stiu daca e adevarat, dar cel putin deocamdata, nu vreau sa risc. Pentru ca imi place mult sa spun glume, ghicitori si povesti!
Cum ne-am inteles? Prin semne. Nu au vrut sa vorbeasca cu mine. De aceea eu cred ca, de fapt, nu pot vorbi si cu oamenii. Sau poate ma pun la incercare! Asteapta sa vada ca sunt un om serios, de cuvant. Adica, daca stiu sa pastrez un secret ( ma refer la numele si locul unde se afla casa lor).
Sa facem cunostinta cu Rosita si prietenii ei
Rosita e o vulpita de numai 5 anisori si jumatate. Pe corp are o frumoasa blanita portocaliu deschis, iar labutele ei sunt crem.
Rositei ii place sa poarte fustita, iar la mana are mereu o bratarica rosie, pe care a primit-o cadou de la bunicul.
Nu-i place deloc sa se scoale dimineata. Mamica-i pregateste hainutele si pachetelul cu gustarea.
Si in dimineata aceasta, Rosita a fost convinsa cu greu sa se scoale pentru a merge la scoala. Dar ghiozdanul mititel si fustita alba cu buline rosii, asezate pe fotoliul de langa geam au hotarat-o.
A sarit dintr-o data din pat si a tras draperiile. Soarele i-a facut cu ochiul, iar lumina lui a intrat in camera. Trezita acum de-a binelea, vulpita a mers sa se spele pe maini si pe ochi.
Micul dejun care o astepta pe farfurie era preferatul ei: paine cu unt si miere!
- Daca stiam, ma trezeam mai repede! - murmura micuta.
- Ai zis ceva, Rosita?
- Da. Multumesc mami! Imi place mult painea cu unt si miere, e preferata mea!
- Stiu, dar tu stii de la cine am cumparat mierea?
- De la cine?
- De la prietena ta, Lina, ursoaica! Are o camara cu de toate!
După ce termina de mancat, Rosita se spala pe dinti, se imbraca si pleca la scoala. In drum spre scoala se opri sa-i ia pe prietenii sai, iepurasul Ristu si puiul Pufulet.
Au cam intarziat la scoala. Doamna Favo(o rata rotofeie) nu i-a pedepsit de data aceasta pentru ca au salutat si au spus ca nu vor mai gresi ziua urmatoare.
Ristu se pricepe la matematica, iar Rosita la romana. Insa iepurasul sta in ultima banca de la geam, iar vulpita pe randul din mijloc, in prima bancă. Astfel ca nu se pot ajuta în timpul orelor. Uneori fac temele impreuna, iar doamna se mira cum a reusit Rosita sa rezolve toate exercitiile si cum de face Ristu compuneri atat de reusite.
Pufulet e cel mai bun la desen. Odata, deoarece Ristu si Rosita l-au rugat, a facut si pentru ei cate un desen. Pentru Ristu o gradina cu straturi de morcovi asa de frumosi incat i-ai fi mancat, iar pentru Rosita un rasarit in care soarele era atat de rosu incat parea facut din flacarile pe care le sufla pe nari balaurii. Amandoi prietenii erau foarte incantati. Credeau ca in sfarsit vor lua si ei nota 10 la desen. Insa Pufulet, obisnuit sa-si semneze desenele, precum un mare pictor, a facut si pe acestea cate un p mic de mana, fara sa-si dea seama. Toti 3 au fost pedepsiti aspru atunci: au spalat tabla o saptamana in locul elevilor de serviciu. Au capatat si o porecla : ,, fantomaticii ”, fiindca erau mereu plini de praf de creta.
O poveste de: Doruta Dumitru
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 25 Septembrie 2017
povesti
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
- Top 5 cauze ale problemelor renale la caini si cum pot fi prevenite prin controale regulate?
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
