"Un mic sarut..."
Inca din cele mai vechi timpuri, imediat ce au cunoscut tainele scrisului si ale cititului, oamenii au inceput sa astearna pe hartie cele mai ascunse ganduri si sentimente pe care le nutreau. Mii de scrisori erau expediate zilnic, primite si citite cu sufletul la gura!
Astazi, in era tehnologiei si-n secolul vitezei, trimitem si primim mesaje, texte, e-mail-uri. Totusi, stiu ca fiecare din noi "ascundem" intr-un colt cat mai intunecat, un plic ruginit si batut de vreme, pe care-l deschidem rar, dar care ne pune mereu un zambet pe fata cand ne gandim la continutul lui.
Pentru ca este o amintire frumoasa, pentru ca ma bucura si ma face fericita, astazi o sa impartasesc cu voi prima mea scrisoare de dragoste (primita la 16 ani).
"N-ai idee cat de mult a putut sa ma bucure revederea cu tine! Dupa cum ti-am mai spus, parca as fi blestemat sa te iubesc vesnic. Nu ma pot indragosti de nimeni; am incercat de nenumarate ori, dar ce sa fac? La inceput credeam ca este un semn de slabiciune in fata ta faptul ca nu puteam sa te uit, dar am realizat ca a iubi pe cineva din toata inima nu este o slabiciune, ci un sentiment care te pune in ipostaze dificile si te testeaza din toate punctele de vedere.
Dupa ce te-am pierdut, am fugit de tine, am fugit de noi. Am vrut sa pierd toate sentimentele pentru tine, dar iarasi s-a dovedit un gest fara de folos. Alaturi de tine ma simt invincibil, ma simt mai puternic.
E ora 1:58 dimineata! Stau undeva pe hol, la mine in casa, intins pe jos si-ti scriu. Oare este normal? La prima vedere nu ar fi, dar asa simt eu ca trebuie sa fac. Oricat de mult as zambi eu azi, nu vreau sa-ntelegi ca pentru mine este o joaca. Rad sa nu plang, zambesc numai sa nu-ti arat ca sufar. Oftez...oftez si nu-mi pot lua gandul de la tine! Nu pot sa cred ca mai am aceleasi sentimente! Imi interziceam sa te vad, sa te aud, sa ma mai gandesc la tine, sa te mai iubesc, dar nu pot. Nu credeam ca-mi va fi asa greu fara tine, ca-mi va ramane sufletul gol; fara tine sunt EU pe jumatate.
Vorbeam nu demult de speranta, nu stiu cum o sa o scot la capat?! Cat de cruda poate fi soarta! Cat timp o sa fie impotriva mea si a ta? Nu stiu inca, dar o parte din mine spera la acel timp in care nu ne va mai sta nimic in cale si vom fi doar "noi doi"!
Scriu de o jumatate de ora si inca simt ca nu ti-am spus tot. Nu pot face asta! Nu cred ca voi putea vreodata sa exprim in cuvinte ce insemni tu pentru mine. Nu mai vreau, nu mai vreau sa ma gandesc la inca o distantare fata de tine. M-am saturat sa-ti scriu si sa nu-ti rostesc aceste cuvinte fata in fata. Nu te pot compara cu nimeni! Te iubesc enorm!"
Povestea nu se termina cu "happy-end", cel putin nu pentru noi doi, dar...prima dragoste nu se uita niciodata!
Un articol de: Alessandra Rotaru
Postat de: Redactor-Colaborator Miercuri, 06 Iunie 2012
scrisoare, dragoste
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
