Merita sa ramai intr-o casnicie nefericita?
De ce sa te casatoresti daca nu simti ca ai nevoie de cineva langa tine? Sau, de ce trebuie neaparat sa te casatoresti ca sa ai un copil?
Stim cu totii ca oamenii sunt diferiti: arata diferit, gandesc diferit, se poarta diferit si au nevoi diferite. Ati realizat, insa, ca vietile multora sunt trase la indigo – urmeaza o scoala, isi fac o cariera, se casatoresc, au copii, merg la munca zi de zi?! Aceleasi ritualuri pentru toti. Si noi numim asta normalitate. Daca cineva iese din tipare e considerat nonconformist, nebun chiar. Oare chiar asa e?
De exemplu, de ce sa te casatoresti daca nu simti ca ai nevoie de cineva langa tine? Sau, de ce trebuie neaparat sa te casatoresti ca sa ai un copil? E adevarat, un copil are nevoie si de mama si de tata, dar, de cele mai multe ori, doar unul dintre parinti se ocupa de el, de educatia lui, celalalt e parinte doar cu numele. Si-atunci, de ce mai e nevoie de el?!
Astazi, insa, vreau sa dezbatem putin un alt subiect – de ce sa ramai intr-o casnicie nefericita? Am sa incerc sa ma detasez de acest subiect, sa prezint totul intr-un mod obiectiv, cat mai profesional, nu vreau sa influentez pe nimeni si-am sa va las pe voi sa trageti concluziile.
Avantaje
Sincer, m-am chinuit sa gasesc un avantaj, unul singur macar, in a sta intr-o familie care nu te implineste si n-am gasit. Daca voi gasiti, luminati-ma si pe mine!
Dezavantaje
Aici nici nu stiu cu care sa incep. Sa vedem! De ce ne casatorim? Pentru ca fiecare om are si defecte, lipsuri si, la un moment dat, gaseste o persoana care are exact ce-i lipseste si se “imbina” perfect, se completeaza, ca un puzzle si devin un tot. Pentru ca femeile, respectiv barbatii, nu pot sa faca totul singure / singuri si au nevoie de cineva care sa-i sprijine, sa-i ajute, sa le fie alaturi o viata intreaga. Practic, au nevoie unul de celalalt pentru a se putea descurca fiecare, in parte, pentru a evolua. Bun! Problema este alta: de cele mai multe ori, domnul Cupidon ii “orbeste” pe oameni cu prea multa iubire, nu-i mai lasa sa gandeasca rational, nu-i mai lasa sa vada ca persoana cealalta nu este exact ce le trebuie, ca, de fapt, are multe defecte.
Se spune ca iubirea dureaza trei ani. Dupa acesti trei ani sentimentele se schimba, iubirea se transforma in afectiune, in grija, in obisnuinta. Abia acum se vede cu adevarat cum sunt persoanele dintr-un cuplu. De aceea cred ca e bine sa astepti, sa cunosti foarte bine persoana cu care vrei sa te casatoresti (n-am putut sa ma abtin sa nu-mi spun parerea 
).
Orbit de dragoste, te casatoresti. E totul bine un an, doi. Apoi descoperi ca partenerul s-a schimbat, sunteti doi straini in acelasi pat. Ce e de facut acum? De ce sa acceptati situatia si sa va chinuiti amandoi? Doar pentru ca societatea condamna divorturile? E o mare prostie sa ne lasam condusi de altii si sa suferim doar pentru ca asa spun altii ca e bine. Casatoria, de obicei, e pentru totdeauna. Cum sa poti rezista o viata intreaga langa o persoana la care nu mai tii sau, mai rau, care e violenta? Si pentru ce? Nu-ti va da nimeni niciun premiu pentru asta, nu-ti va ridica nimeni statuie si nici nu vei intra in cartea de istorie drept un erou national. Toti avem dreptul la viata, la fericire, nu trebuie sa ne chinuim singuri.
Multe femei accepta sa ramana in astfel de casnicii motivand ca au un copil cu partenerul si nu vor sa-l lase fara tata. Parerea mea e ca astfel de femei dau dovada de multa lasitate, de fapt, n-au curajul s-o ia de la capat singure, se tem de esec. Copilul nu e o scuza. Oricum copiii ce cresc intr-o familie in care nu exista dragoste, in care sunt certuri si agresiuni, nu sunt copii fericiti. Acestia sunt niste copii care sufera foarte mult, care se maturizeaza mult prea devreme si-ar fi mult mai linistiti sufleteste si mai fericiti daca ar trai doar cu un parinte (cel care ii iubeste mai mult si e capabil sa aiba grija de ei).
Prezentandu-va, astfel, si avantajele si dezavantajele, va las pe voi sa decideti daca se merita sau nu sa te autocondamni si sa traiesti intr-o casnicie nefericita.
Postat de: Andreea-Ristea Miercuri, 06 Martie 2013
violenta, familie, divort, copil, mama singura
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
