Despre cum stim sau nu stim sa ne iubim
LINISTE! sau « DESPRE SINGURATATEA IN DOI »
(Teatru de Sorina Corneanu)
Toata actiunea se petrece in interiorul unui apartament. O camera intr-un apartament.
Cei doi se comporta ca si cum ar fi in camere separate. ELA sta pe scaun in fata oglinzii si se piaptana privindu-se indeaproape in timp ce vorbeste. Nu transmite o stare anume; rosteste alb.
ELA
Ati vazut vreodata cum arata o papusa pe langa un robot? Ea eleganta mereu si facuta de mana unui artist…el din tabla, cu multe piulite si sunand a gol. Cam asa aratam eu si GEORGE.
GEORGE
Daca iesim pe strada probabil ca primul gand al trecatorilor, cand imi vor vedea distanta dintre picioare ar fi ca eu sunt facut din carje.
(George injura si bolboroseste in timp ce desface placa de baza.
ELA
George face numai ce vor ceilalti. Traieste pentru imagine. E monoton, vorbeste putin, fumeaza mult, in timpul liber se uita pe pereti. Acum stau in casa pentru ca nu am cu cine sa ies. George repara calculatoare in camin. Cu banii isi cumpara bezele pe care le mananca singur pana acasa.
(Ela deschide fereastra. George continua sa lucreze la laptop; nu renunta la tigara. Se indoapa cu bezele si vorbeste cu gura plina. Fara ca mai inainte sa sesizeze gestul Elei, se ridica si inchide fereastra. Ela o deschide din nou.)
GEORGE
Ela face numai ce vrea, spre deosebire de mine este mai rebela, lucru care mie imi lipseste; e drepta, uit mereu ca-i plac si Elei bezelele...de fapt...nici nu mai stiu exact ce-i place. In rest, ne mai certam din cand in cand pe televizor, apoi devine totul monoton, se vorbeste putin si incet si se afuma camera. Cat despre iesiri in oras constat ca banii s-au dus pe bezele.
ELA
George umbla cu camasa necalcata doar pentru ca sta departe de maica'sa, iar singur nu-si calca nimic. As mai fi eu, dar eu nu-i calc camasile pentru ca nici el nu-mi aduce bezele. In plus, atributiile de nevasta ma sperie, ma deranjeaza si nu mi se potrivesc. Sunt studenta la istorie si filosofie si n-am auzit vreodata ca Platon sa fi calcat camasi.
(George se asaza pe marginea patului si isi schimba sosetele. Pe cele murdare le azvarle neglijent. Se da cu spray pe sub camasa si isi aranjeaza parul in fata oglinzii circa 4 secunde. Isi netezeste cu palmele camasa de pe el scuturand-o ca de scame.)
GEORGE
Problemele noastre sunt multe, de fapt nici nu stiu de unde sa incep. Cu camasile m-am obisnuit sa nu le am calcate si le imbrac sifonate pentru ca eu niciodata nu mi-am calcat o camasa, iar daca-i spun ce ma deranjeaza, ea intoarce capul. Si iar ne certam. Noi nu comunicam, deloc. “Te iubesc” a devenit strain de noi.
ELA
Barbatii...nu stiu…uneori de domeniul inutilului..alteori de domeniul nimicului…rareori de domeniul necesitatii….niciodata de domeniul intregului. De fapt, barbatii…sunt un fel de part time. E bine sa-i ai pe langa tine cand e dezordine in casa, cand trebuie sa mergi la o nunta sau la o petrecere, ca insotitori. In rest…
GEORGE
Imi amintesc o gluma legata de facultatea de cibernetica la care studiez eu. Se spune ca noi, studentii la cibernetica lucram non-stop la programarea si crearea unui prototip femin care defineste perfectiunea vazuta din ochii fiecarui barbat, doar ca mereu cand dorim sa salvam, femeia de serviciu ne scoate calculatoarele din priza pentru a conecta aspiratorul. De exemplu, o femeie perfecta nu ar uita cand este ziua barbatului si nici sa-i cumpere cadou, dar nu le reprosam nimic pentru ca se intampla sa mai uitam si noi…
(Ela se ridica brusc din pat incruntata; socoteste pe degete)
ELA
Ziua lui? Undeva prin…decembrie…ianuarie…nu mai tin minte exact, in orice caz, iarna, parca dupa anul nou…
Sigur ca ne iubim, doar ca…nu si-a mai serbat-o de mult si.
Ela in fata oglinzii il priveste pe George prin oglinda si, ca si cum ar exersa spune "Ce-ar fi sa iesim undeva astazi sa te serbam ?"
(George rastoarna dintr-un castron intr-o punga bezelele, mananca o bezea si isi linge degetele)
GEORGE
MMMM, bezelele astea sunt delicioase, ma gandeam sa-mi fac cadou un tort de bezele de ziua mea. Prietenii mei isi amintesc mereu cand e ziua mea, poate ar trebui sa o serbez cu ei.
(Ela vorbeste ca la un interviu; sta cu coatele pe masa)
ELA
Cand iti dai seama ca ceea ce tu spui nu mai are nicio valoare si nicio semnificatie pentru el? Pai lucrurile pe care le faceti impreuna se imputineaza treptat cu fiecare zi. Asta e singuratatea mea in 2. Nu stiu daca asta e sfarsitul. Simt numai ca intoarcerea catre o singuratate in 1 este mereu mai suportabila decat cea in 2.
(George se asaza la calculator si isi aprinde o tigara.)
GEORGE
Lipseste ceva in incaperea asta, fumul de tigara de la ora 9.
(Ela isi face aer cu mana; din nou gestul obsedant-deschide fereastra)
ELA
Fumul ma oboseste! Cred ca fumeaza tigari tari…Citesc”ultimele zile din viata lui Kant”. ..
(George in fata calculatorului, tasteaza concentrat)
GEORGE
Ce-a facut Romania aseara, 1-1 cu Austria. Tot degeaba, nu ne mai calificam. (suna telefonul)
« Alo »
(Ela noteaza pe o foaie de hartie si rosteste cu voce tare, raspicat)
ELA
Sartre spunea ca suntem rezultatul propriilor noastre alegeri..
(George vorbeste la telefon)
GEORGE
Te-ai gandit oare ca poate am am ales prost?
(Ela continua sa vorbeasca. Sta intinsa pe pat si isi tine picioarele urcate pe perete; e cu capul in jos.)
ELA
Poate ca n-am ales ce trebuia. Gandesc prea mult, actionez prea putin…as vrea sa iesim sambata in oras. Eu sa las cartile si el calculatorul…si sa iesim…
(Acum amandoi vorbesc la telefon)
GEORGE
M-am tot gandit zilele astea sa o invit undeva, dar a trecut atat de mult timp de cand nu am iesit incat nu stiu cum sa-i spun, oare ar accepta? Ar refuza sa mai citeasca pentru o seara?
ELA
Daca ar renunta pentru cateva ore la calculator…
(liniste pentru cateva secunde; el se uita pe laptop, ea e cu o carte in mana)
ELA
Ma auzi?
GEORGE
1-1 Romania – Austria. S-a dus calificarea. (Pauza o secunda.)
GEORGE
Ma vezi ?
ELA (citind)
Despre moralitatea actiunilor noastre…
GEORGE (isi aprinde o alta tigara)
Te aud.
ELA (inchizand cartea)
Te vad. (pauza, acum cei doi sunt spate in spate. Ela priveste pe fereastra, George stinge lumina)
Mai vrei ?
GEORGE
Nu pot...
ELA
Am obosit
GEORGE
Hai sa mergem
ELA
Unde?
GEORGE
Spre final
ELA
Era si cazul.
Postat de: Sorina-Corneanu Sâmbătă, 05 Martie 2011
singuratatea in doi, iubire, separare, despartire, piesa de teatru
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
- Top 5 cauze ale problemelor renale la caini si cum pot fi prevenite prin controale regulate?
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
