Zbor
O poezie cu gandul la dorul ce ne mistuie adesea, la iubire, la anii ce trec, la trairea noastra efemera pe acest pamant.
Zbor,
Ma inalt,
Imi ating gandurile
De printre nori,
Sunt reci.
Vreau sa le incalzesc
Imbratisandu-le,
Dar zboara
Catre dorul fierbinte
Care le asteapta.
Zbor,
Spre dor,
L-ating
Si-mi frig inima.
Of...unde-i vantul rece
Sa-mi spulbere durerea,
Sa-mi stinga
Dorul ce arde în nestire
Pe ruinele unei tainice iubiri.
Zbor,
Caut cu simtirea
Vantul schimbarii,
Dar gasesc
Doar melancolia
Anilor trecuti
Ce-mi urmaresc fiinta
Care nu a stiu
Sa-si valoreze trairea.
Zbor,
Ma inalt,
Caut cu privirea
Clipele trairii efemere.
Le gasesc,
Le cuprind cu dor,
Le iubesc cu foc
Si continui sa merg
Pe a sortii cale.
o poezie de: Irina Cristina Tenu
Postat de: Redactor-Colaborator Marți, 01 Noiembrie 2016
iubire, zbor, clipe, dor, traire
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
