Marinarul
Poezii despre marinari. Despre destinul marinarului, oriunde se afla el.
Acela ce-i uitat si de ai lui,
Peste valurile ce's ale nimanui,
Din a oceanelor lumii nestiute,
In a hartilor scripte cunoscute.
Cel ce-i deprins pe mari a naviga,
Deprins de stele, c-altfel ar naufragia,
In a treptelor valurilor inspumate,
Cu busole zapacite-n cardinale scapatate.
Putin idealizat pe cat e de blamat,
In a curajului de albatros e laudat,
Cand singur eul e cel care stimeaza,
El nici vremea rea n-o blasfemiaza!
Mai e deprins cu Maica ce-i vegheaza,
Cand incins de dor ii este a lui pavaza,
Si cand nu-i este dor numai de ce-i acasa,
Ci si de Maica Egeea, aceea-i neferoasa!
Acela ce-a invatat increderea pe val,
Pe cat e de inspumat nu se vede in aval,
E invatat cu val-ul si se crede ca plutind,
Printre stele de nici se aude aiurind...
Singuratatea lui e forta si increderea,
Atat cat Maica ii este scut si pavaza,
Patroana sa Maria ii e stea calauzitoare,
Pe cand avaria de vant e prea mare!
Si cand ochii i se umezesc din iubire,
Sf. Maria stie ca ei traiesc in nebunie,
De-a umbla pe mari si-ai fi dor mereu,
Stingandu-si in oceane flacarile din eu...
O poezie de: Valerian Mihoc
Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 28 Septembrie 2013
poezii, despre marinari, marinar, pe mare
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
