Scrisoare Lisei
O poezie de Florin Varlan Neamtu
Cand te-ai pierdut in zarea cea albastra,
Necunoscute vanturi te-au purtat,
Siberii s-au mutat in casa noastra,
Mireasma de magnolii te-a uitat.
Parul de noapte, ochii de lumina,
Trupul mladiu se napustea spre viata,
Cand au cazut pe carnea mea straina,
Naprasnice harapnice de gheata.
M-au haituit apoi sacalii beznei,
S-a naruit cetatea, risipita,
Cand tu purtai, sirag, la albul gleznei,
Peceti de constelatii si ispita.
La drum de seara-n zaturile cestii,
Te-am cautat prin crudele imperii,
Cu paji de fum la scarile calestii,
Zapezile din gand sa mi le sperii…
…Dar te-ai intors din ceturi siderale,
Faclie si mireasma si mister,
Purtand, desigur, herburile tale
Straluminand pe sub acelasi cer;
Si te-asteptau, clipind, aceleasi stele
Ce ti le daruisem intr-o noapte,
Stapane pe nelinistile mele
Si pe paduri de umbre si de soapte.
(o poezie de Varlan Neamtu)
Postat de: DanielaVoicu Joi, 27 Martie 2014
poezii, despre poezii
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
