Rugaciune- Poezie
Urc spre lumina Ta nesfarsita scara,
Catre a Ta vesnicie trepte subrede sui...
Din cand in cand zgarie trupul cate un cui,
Mainile batucite greu lutul imi cara.
Intre pamant si cer nu ma plang nimanui.
Gerul nu ma opreste, nici jarul din vara.
Nu stiu de unde vin, din ce taram, ce tara...
Cine mi-a dat puterea? ce datorez si cui?
Cat mai am de urcat? Sfarsitul este unde?
Nor plumburiu capatul departat imi ascunde,
Nadejdile-mi pier, in vijelia pagana.
Cand privesti spre mine singur sunt, parasit,
De cand ma tot muncesc, ma zbat! Cum n-am murit?
Cat ma tem sa nu cad... Ia-ma, Doamne, de mana!
(Rugaciune, Stroe Constantin Slatineanu)
Postat de: Sorina-Corneanu Luni, 12 Decembrie 2011
poezie crestina, craciun, sarbatori, versuri
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
- Top 5 cauze ale problemelor renale la caini si cum pot fi prevenite prin controale regulate?
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
