Pe umar un pescarus, o poezie de Silvia Filip
Pe umar un pescarus
Sta sa-mi aminteasca
Dragostea pentru cuvant
Numai el e singurul
Ce aduna silabele in zbor
Le asaza pe frunze de smochin
Si le lasa in vantul domol
Cu soarele aprig si ciocul deschis
Imi striga insistent numele tau…
Apoi se piteste sub gandul meu
Intrebandu-ma daca iubesti marea…
Cu valuri sudate in dantele,
Cu scoici ce-ti inteapa amprentele…
Postat de: Silvia-Filip Joi, 28 Noiembrie 2019
Etichete pentru acest articol:
pescarus, valuri, marea
S-ar putea sa va intereseze si:
O lume singurateca dar numai impreuna,
Tu esti tot ce acest sentiment incununa,
Ce ma [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Azi sunt fericita,zambesc
Te am langa mine,traiesc
Imi dai zambetul tau cald [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
As dori asa si-n rime,
Sa-nvat 8 limbi straine
Sa-mi mearga si mie bine! [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
Muzeul de Arta Vizuala Galati si Institutul Polonez din Bucuresti au placerea sa va invite la [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
tendinte in online
recomandari
articole [cele mai...]
- Microcritica - drumul catre indoiala de sine si slabirea increderii in propria persoana
- Ce gatesti pentru copii cand nu stiu ce vor sa manance: preparate acceptate de toata lumea
- Beneficiile utilizarii stickului de protectie solara pentru o piele sanatoasa
- Vitamine esentiale pentru intarirea imunitatii slabite
- 10 sfaturi pentru igiena corecta a accesoriilor pentru hrana bebelusului
