Pe umar un pescarus, o poezie de Silvia Filip
Pe umar un pescarus
Sta sa-mi aminteasca
Dragostea pentru cuvant
Numai el e singurul
Ce aduna silabele in zbor
Le asaza pe frunze de smochin
Si le lasa in vantul domol
Cu soarele aprig si ciocul deschis
Imi striga insistent numele tau…
Apoi se piteste sub gandul meu
Intrebandu-ma daca iubesti marea…
Cu valuri sudate in dantele,
Cu scoici ce-ti inteapa amprentele…
Postat de: Silvia-Filip Joi, 28 Noiembrie 2019
Etichete pentru acest articol:
pescarus, valuri, marea
S-ar putea sa va intereseze si:
De ce naiba incercati,
De “bine” sa ma-nvatati
Cand nici voi macar,
De asta [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Aseara am vrut sa zbor spre stele,
Dar n-am putut ...
Am vrut sa fug de privirea [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Viata nu este o jucarie, noi oamenii suntem marionete in mainile ei. [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Un ecler si-o savarina,
Un tort si-o amandina,
La mine acum sa vina!
[..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
Astazi am sa va spun,dragii mei,povestea cainelui Hachiko.
Hachiko a fost un caine din rasa [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
tendinte in online
recomandari
articole [cele mai...]
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
- Top 5 cauze ale problemelor renale la caini si cum pot fi prevenite prin controale regulate?
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
