Pe umar un pescarus, o poezie de Silvia Filip
Pe umar un pescarus
Sta sa-mi aminteasca
Dragostea pentru cuvant
Numai el e singurul
Ce aduna silabele in zbor
Le asaza pe frunze de smochin
Si le lasa in vantul domol
Cu soarele aprig si ciocul deschis
Imi striga insistent numele tau…
Apoi se piteste sub gandul meu
Intrebandu-ma daca iubesti marea…
Cu valuri sudate in dantele,
Cu scoici ce-ti inteapa amprentele…
Postat de: Silvia-Filip Joi, 28 Noiembrie 2019
Etichete pentru acest articol:
pescarus, valuri, marea
S-ar putea sa va intereseze si:
Ma grabesc sa-mi regasesc memoria stearsa
de ploile tropicale
in care ma prelingeam prin [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Sa fiu in note grave si inalte
In portativul tau sa locuiesc
[..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Aminteste-mi sa te iubesc,
in fiecare zi, in fiecare ora,
in fiecare secunda!
[..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Dansul florilor uitat
Se joaca iar pe cer senin.
Panseluta s-a mirat
De Trandafirul [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
Sa citim sau sa iesim in parc cu rolele? Sau sa mergem la iarba verde si sa luam si o carticica la [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
tendinte in online
recomandari
articole [cele mai...]
- Idei de imbunatatire a designului unei locuinte prin montarea unei scafe
- Multumirea fata de familie exprimata prin intermediul cadourilor
- Ce poti vedea daca iti rezervi o cazare la Baile Tusnad?
- Cojoace dama: must have-ul sezonului rece 2021 – 2022! Modelele aflate in topul preferintelor
- 5 motive sa porti bijuterii cu tanzanit!
