Il aseman cu un vulcan uneori, alteori e ca un val involburat ce te ia prin surprindere sau ca o [..]
citeste si comenteaza
Pe umar un pescarus, o poezie de Silvia Filip
Pe umar un pescarus
Sta sa-mi aminteasca
Dragostea pentru cuvant
Numai el e singurul
Ce aduna silabele in zbor
Le asaza pe frunze de smochin
Si le lasa in vantul domol
Cu soarele aprig si ciocul deschis
Imi striga insistent numele tau…
Apoi se piteste sub gandul meu
Intrebandu-ma daca iubesti marea…
Cu valuri sudate in dantele,
Cu scoici ce-ti inteapa amprentele…
Postat de: Silvia-Filip Joi, 28 Noiembrie 2019
Etichete pentru acest articol:
pescarus, valuri, marea
S-ar putea sa va intereseze si:
Ea n-a fost in cubanat macar odat,
Oare va fi cutezat pe munte la urcat?
[..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
E ogligatoriu sa iubim. Nu trebuie sa traim intr-o lume in care doar sa depindem unii de [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De-ar fi soarele albastru
Si-as avea un cal maiastru
Atunci lesne se intelege,
Ca as [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
Crezi in destin, in predestinare si, mai ales, crezi ca “ceea ce ti-e scris, in frunte ti-e [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
tendinte in online
recomandari
articole [cele mai...]
