Scrisoare pentru EA – Corin V. Petraru
Il aseman cu un vulcan uneori, alteori e ca un val involburat ce te ia prin surprindere sau ca o furtuna iscata din senin, dar care nu face decat sa aseze cuvintele in ordinea ceruta sau numai de el stiuta...
Deseori il vad ca un magician care rostogoleste cuvintele pe toate partile, le arunca in vazduh cu pricepere, apoi le prinde cu indemanare pe o pagina alba...Un vrajitor, cu o pelerina cusuta din cuvinte aromate sau un cascador caruia nu-i este teama sa imparta emotia saltului cu cititorii lui...
Iti multumim pentru scrisul tau minunat, Corin V. Petraru!
„Urcand pe urmatoarea treapta, am inceput sa ma fastacesc ca un adolescent. Se pare ca iubirea asta a inceput din nou sa roada cu alti colti, dar precum vad nu sunt nici coltii Morarului (din muntii Ciucas), nici coltisorii soricelului, dar nici caninii lupului sau ai leului hamesit de foame. Cred mai degraba ca-i gura mea ce sta deschisa, avida de mireasma iubirii si stropita cu cateva picaturi de roua rece cristalina! Nu crezi, sau daca tu crezi, ma vei crede?
Mai sa fie! Dar sa fie! Cu toti sacii din dotare si ai tai de unde-i tii, si ai mei din mini rucsacul de voiaj, sa nu ne mai faca in ciuda, va trebui sa stii doua lucruri importante, poate trei, o sa vedem: Cele exagerat de serioase...Sa stii ca nu m-am mai gandit si la alt nume sa ti-l scriu. Maira (numele tau) deja mi-a ocupat toate circumvolutiunile creierului meu. Sa spun drept toata judecata mea trece prin Maira. Fiecare inghititura ce incepe cu dodolutul de paine se duce-n jos pe gatul deschis de Maira. Omusorul si el e deja debusolat, nestiind ce sa deschida mai intai, clapeta faringelui sau esofagului, de multe ori le lasa deschise pe amandoua si-i spune Mairei : Pentru tine este deschis totul, plimba-te cum vrei, da-i astuia aerul cu portia daca vrei sau hraneste-l mai putin caci si asa i-a cam crescut burta...
Deci, de aceea Maira s-a betonat precum stabilopozii inventati sa stagneze valurile marii ce vor sa inunde Litoralul Romanesc, chiar si apele Dunarii...
Maira noaptea-i ca plastilina, ca siliconul ce mi se prelinge, sta moale, plusata, catifelata pe tot trupul meu, in jurul gatului, sta sa ma copleseasca cu sarutul ei patimas...”
Photo by: arhiva personala Silvia Filip
Postat de: Silvia-Filip Marți, 01 Octombrie 2019
Corin V. Petraru, iubire, el si ea, dragoste, scrisoare, scriitor
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
