De nu mi-ar fi dor!
Cat as vrea sa uit de tine,
Dar tot multe imi amintesc,
Iar tu cat vrei sa uiti de mine,
Dar orice amintire o traiesc!
De nu mi-ar fi dor si tot ar fi
Cate-n manunchi am strans
Vrand sa le arunc, dar nu sti
Ca-n snopii de dor am plans!
De cate ori in gradinile mele,
Am stat si te-am cultivat,
Ca cea mai rara dintre florile
Ce le-am vazut si adorat.
Atat de stangaci in a cultiva,
Treptele pasiunilor am urcat,
Emotiile tot virgine's cumva,
Dainuind drag te-am adulat!!
Dintre toate florile din lume,
Cea mai aleasa este a mea,
Am cultivat-o, i-am dat nume,
Si a crescut cam far’sa vrea.
Din toate florescentele din lume,
Cea mai cultivata e a mea stea,
Am adorat-o printre cutume,
Dar unde n-a vrut deloc a sta!
De, nu recunosti cam ce ne leaga,
C-ai vrea s-arunci tot la gunoi,
Sti ca boala rea se mai repara,
Dar nu, doar speli totul cu noroi!
(o poezie de: Valerian Mihoc)
Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 19 Ianuarie 2013
poezii, despre viata
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
